Un glob mare intr-un blog mic !!!

sâmbătă, 18 februarie 2012

Invizibilitatea – cândva ficţiune, în curând realitate

Stefan | 18:51 | |

De mii de ani, oamenii au visat să se facă nevăzuţi. Puterea invizibilităţii este prezentă în miturile popoarelor din lumea întreagă, fiind mai întâi asociată zeilor, ca semn al puterii acestora, iar apoi fiinţelor magice şi marilor eroi. Acum, graţie progresului ştiinţific realizat în ultimul deceniu, acest atribut al super-eroilor a fost transpus în realitate – la un nivel extrem de redus, ce e drept – reuşită ce promite că omul va cuceri invizibilitatea în acest secol.
Invizibilitatea de-a lungul istoriei
                ************
Conceptul invizibilităţii a fost menţionat pentru prima dată în mitologia greacă, în care reprezintă o armă a zeului Hades. Acesta foloseşte un coif ce-i permite să se facă invizibil pentru a ajuta zeii olimpieni să câştige bătălia cu titanii şi să preia astfel controlul asupra Universului. Acelaşi coif magic este folosit mai apoi de legendarul Perseu, care o ucide pe monstruoasa Medusa, gorgona ce transforma orice muritor în stană de piatră doar privindu-l.
O cască ce conferă puterea invizibilităţii apare şi în mitologia nordică, prin intermediul unui obiect capabil de a-l face invizibil pe acela care ce îl foloseşte, de data aceasta fiind vorba de o cască intitulată Huliðshjálmr. Tot în legendele germane, în epopeea Cântecul Nibelungilor, legendarul celebrul erou Sigurd foloseşte o mantie pentru a se face nevăzut. Richard Wagner s-a inspirat din aceste mituri pentru operele care compun celebra sa tetralogie Inelul Nibelungilor, în care casca invizibilităţii poartă numele de Tarnhelm.
Platon a folosit ideea invizibilităţii pentru a discuta despre morala umană. În Republica, celebra sa lucrare filozofică, Platon vorbeşte mitul lui Gyges, un păstor din Lydia care descoperă într-o peşteră un inel de aur ce îi oferă şansa de a se face nevăzut. Gyges profită de capacitatea de a deveni invizibil pentru a o seduce pe regina regatului, a-l ucide pe rege şi a-i lua locul. Platon foloseşte puterea invizibilităţii pentru a sugera că morala este un construct social, care există ca urmare a dorinţei persoanei de a-şi menţine reputaţia de om virtuos şi onest în cadrul societăţii. Dacă ar dispărea capacitatea de a-l sancţiona pe omul nevirtuos - spre exemplu, dacă acesta ar deveni invizibil - şi "morala" s-ar evapora.

Camunflaj optic

0 comentarii:

Arată emoticoane