Pe insula Gough au apărut şoareci uriaşi ce ucid milioane de petreli

Pe o insulă din sudul Atlanticului, şoarecii de casă uriaşi au devenit adevăraţi ucigaşi, consumând milioane de pui de păsări din specii pe cale de dispariţie, demonstrează un studiu.

"Masacrul" are loc pe insula Gough, un teritoriu britanic aflat între America de Sud şi Africa de Sud. Singurii oameni care locuiesc acolo sunt membrii unei echipe de cercetare de la o staţie meteo. De mult timp, insula este recunoscută drept refugiul unei colonii de păsări marine, ea găzduind 10 milioane de păsări din peste 20 de specii. De asemenea, insula este considerată singurul loc de reproducere a petrelilor din Atlantic , unde 2 milioane de perechi de păsări aduc pe lume 1,6 milioane de pui pe an.

Cu toate acestea, noul studiu arată că puii de petrel sunt expuşi unor mari pericole, deoarece şoarecii de pe insulă, care au ajuns aici în urmă cu 150 de ani, au ajuns la proporţii surprinzătoare. În trecut a mai existat un loc de reproducere a petrelilor, în insula Tristan da Cunha, dar oamenii de ştiinţă spun că acolo păsările au dispărut de curând, ca urmare a măcelului produs de şobolanii negri.

Problema cu şoarecii de casă din insula Gough este că nu au niciun prădător, iar pe timpul verii numărul lor ajunge la 300 de indivizi pe hectar. Asta înseamnă că pe întreaga insulă, care are 65 de kilometri pătraţi, există 1,9 milioane de şoareci. În plus, şoarecii de aici ajung la dimensiuni mult mai mari decât şoarecii de casă din alte părţi ale lumii, putând să depăşească 27 de centimetri lungime. Pentru că alte surse de hrană dispar pe timpul iernii, şoareci se hrănesc cu puii de petreli.

Încercând să observe ce efect are prezenţa şoarecilor asupra populaţiei de petreli, oamenii de ştiinţă au monitorizat 178 de cuiburi de petreli, care sunt, de obicei, situate subteran. În cercetarea lor, specialiştii au folosit camere cu infraroşu şi au inspectat cuiburile o dată pe săptămână.

Pe baza cercetării, oamenii de ştiinţă au putut concluziona că din 1,6 milioane de pui, câţi se nasc anual, 1,25 milioane sunt mâncaţi de şoareci.

"Dacă fenomenul durează de 150 de ani, ceea ce este posibil, atunci trebuie să fi fost în jur de 300 de milioane de perechi de petreli de Atlantic, înainte de venirea şoarecilor", a declarat Ross Wanless, coautor al studiului.

Vestea bună este că specialiştii cred că şoarecii ar putea fi eliminaţi prin utilizarea momelelor otrăvite. Dacă va fi aplicată la timpul potrivit, atunci când şoarecii sunt înfometaţi, metoda va da roade şi va salva ecosistemul insulei.

Sursa: National Geographic

Iceberg este prima balenă ucigaşă de culoare albă zărită în sălbăticie (VIDEO)

Oceanografii şi biologii din cadrul Whale and Dolphin Conservation Society (WDCS) au descoperitprima balenă ucigaşă sălbatică de culoare albă. Exemplarul respectiv înota în apele care scaldă coastele Peninsulei Kamceatka din Orientul Îndepărtat al Rusiei.

Este vorba de un mascul adult, botezat Iceberg de către cercetători, pe baza coloritului său alb. Iceberg pare a fi sănătos şi duce o existenţă normală în cadrul grupului său de balene ucigaşe.

Iceberg este prima balenă ucigaşă observată liberă în natură. Cazuri de albinism s-au mai raportat la diverse specii de balene şi delfini, dar la orci (sau balene ucigaşe, cum li se mai spune) a mai fost observat un singur exemplar alb, care s-a născut în captivitate şi a murit la o vârstă fragedă într-un delfinariu din Canada, în anul 1972.

Iceberg a fost descoperit de către un grup ce cercetători - ruşi şi de alte naţionalităţi -, condus de către Eric Hoyt, un celebru expert în viaţa balenelor ucigaşe, precum şi un ecolog renumit şi autor al unor studii despre cetacee.

"Am mai observat alţi doi masculi albi de orcă în apele Kamceatkăi, dar erau pui, pe când acesta este primul adult observat. Iceberg prezintă o înotătoare dorsală înaltă de peste 2 metri, tipică unui mascul adult, care are cel puţin vârsta de 16 ani. Iceberg pare să fi reuşit să se integreze social în grupul său. Ştim că în cadrul grupurilor de orci care se hrănesc preponderent cu peşte, toţi puii stau cu mamele lor pentru tot restul vieţii şi, din câte am observat, Iceberg înoată de obicei în dreapta mamei sale, fiind flancat uneori de fraţii săi cu colorit obişnuit.", declară dr. Hoyt.

Orcile devin mature la vârsta de 15 ani, iar masculii pot atinge chiar 50-60 ani, cu toate că majoritatea trăiesc în medie circa 30 ani.

Oamenii de ştiinţă nu au reuşit să identifice cauza culorii neobişnuite a lui Iceberg. Chima, tânărul mascul de orcă decedat în anul 1972, suferea de maladia Chediak-Higashi, o degenerescenţă care provoacă albinism parţial, precum şi o serie de complicaţii medicale.

Sursa: BBC News

Sursa foto: Russian Orca

Colierul morţii: deşeurile care omoara animalele marine (VIDEO)

Un clip video realizat de Alaska Department of Fish and Game arată cum deşeurile din oceane pun în pericol vieţile animalelor marine.

Un studiu realizat asupra unei specii de foci numite leul de mare Steller (Eumetopias jubatus), o specie periclitată care trăieşte pe coasta sud-estică a Alaskăi, a descoperit că, cel mai adesea, aceste animale mor din cauza benzilor din plastic sau din cauciuc care se prind în jurul lor sau a uneltelor de pescuit utilizate pentru prinderea somonului.

Între 2000 şi 2007, cercetătorii au găsit 386 de cazuri în care animalele au murit din cauza deşeurilor, dar numărul victimelor se pare că este mult mai mare. În plus, specialiştii susţin că în aceeaşi situaţie se află şi alte specii de mamifere, păsări marine şi ţestoase.

În apele din Alaska, leii de mare Steller, dar şi focile nordice cu blană (Callorhinus ursinus) sunt animalele cele mai afectate de deşeurile marine. Totuşi, spre deosebire de leii de mare, focile nordice nu par să înghită cârlige de pescuit.

În timpul unei cercetări, specialiştii au descoperit că, dintr-o populaţie formată din aproape 500.000 de foci nordice care trăiesc pe Insula Pribilof pe timp de vară şi toamnă, 100 exemplare erau vătămate de deşeuri.

Specialiştii au explicat că în aceste zone, unde converg curenţii marini, se formează insule din deşeuri pe care peştii le preferă fiindcă le oferă adăpost. Aşa se face că focile care se hrănesc cu aceşti peşti ajung să îşi caute hrana în grămezile de resturi, rănindu-se. Dacă adulţii se rănesc în cautarea hranei, puii devin captivi în încercarea de a se juca cu aceste bucle de cablu sau plastic, în care se prind ca în nişte laţuri.

Pentru a stopa dezastrul, sub sloganul "Lose the Loop" ("Scapă de laţ"), specialiştii recomanda ca, înainte de a le arunca la gunoi, să tăiem în bucăţi orice resturi de cablu sau de plastic în care s-ar putea prinde aceste animale. Alte soluţii propuse sunt reducerea volumului deşeurilor aruncate de nave şi al oricăror materiale care s-ar putea înfăşura în jurul gâtului unui animal.