Până la începutul secolului trecut, oameni de ştiinţă s-au gândit că viitorul universului poate fi calculat în momentul în care se ştiu toate legile din fizică, sau “formula cea mare” care explică totul. În acest caz, universul întreg, inclusiv viaţa noastră, ar fi ca un program de computer, pornit o dată de Dumnezeu, care continuă de atunci fără nicio intervenţie, respectând numai legile fizicii ca motorul.... într-o astfel de lumea, soarta noastră este determinată de la naştere până la moarte. Un univers domnit numai de formule nu ne permite să schimbăm ceva prin propria voinţă, şi atunci visuri sau planuri sunt doar iluzii. Tot ce s-ar întâmpla în viaţă ar fi pur şi simplu fără sens, fără rost. Dacă conştiinţa noastră este numai un produs al creierului, atunci trebuie să se dizolve fără urmă după moartea trupului fizic.
Norocul nostru, la un pas înainte de a găsi această “formula cea mare”, ceva îngrozitor s-a petrecut in lumea ştiinţei. Parcă Dumnezeu a aruncat o piatră uriaşă în drumul fizicienilor! Obstacolul se numeşte fizica cuantică şi a tulburat modelul ştiinţific de a înţelege lumea materială profund. Ce s-a întâmplat? Când cercetători au explorat bucăţi de materie foarte mici, au descoperit cu groază că legile fizicii cunoscute până acum numai se aplică. O boabă de materie mai micuţă decât un atom – sau un cuant, cum se spune – nu se comportă deloc ca materia solidă, ci mai mult ca un spiriduş jucăuş, care parcă face mişto de noi. În anume condiţii, cuantul ia forma unui particol solid care se comportă ca o mică minge. Iar în alte condiţii, cuantul apare ca o undă care face valuri uriaşe cu alte unde, sau dispare într-un ocean liniştit - până când sare spontan din apa oceanului ca mingiuţă la un alt litoral - ori mai aproape ori mai departe de locul unde a fost aruncată în apă – şi fără să ştim noi, cum şi de ce a ajuns acolo!
De atunci au trecut o sută de ani. Fizicieni încă nu au reuşit să înţeleagă comportamentul cuanţilor, care nici nu respectă legea de cauza şi efect. Au învăţat măcar să calculeze probabilitatea particolului pentru a apare la un anume loc după dizolvarea lui în oceanul undelor. Chiar dacă ştiinţa a devenit mult mai complicată prin fizica cuantică, noi ca fiinţe conştiente am câştigat o minune: libertatea deciziei! Dacă se poate prezice numai o probabilitate în % pentru o variantă unde apare mingiuţa de materie în viitor, atunci viitorul nu poate fi predeterminat! Mai departe, în astfel de univers, apariţia conştiinţei capătă sens! Pentru că din toate variantele viitorului alegem cumva versiunea care devine realitatea percepută. Trupul nostru este o aglomeraţie de mingiuţe din materie, care reacţionează cu oceanul undelor.
Şi oceanul? O să vă demonstrez în curând: apele oceanului sunt compuse din gândurile tuturor oamenilor - imagini din visuri şi dorinţe, frică şi dubii. În această supă primordială a materiei în stare de dezvoltare acţionează legea de atracţie. Gânduri potrivite se adună şi plutesc împreună ca insule precristalizate în viitorul mai apropiat. După aceea, tot se combină într-o imagine întreagă, care cade jos în lumea materială ca realitatea noastră. Prin fizica cuantică am găsit începutul firului pe care trebuie să-l urmărim, să înţelegem legătura dintre materie şi conştiinţă. În sfârşit, găsim şi un răspuns la întrebarea, dacă conştient mintea supravieţuieşte morţii trupului fizic. Dată viitoare vom arunca o privire la acest subiect. Aşteptaţi "Puterea gândului (4): Dovezi pentru o viaţă după moarte”.
Norocul nostru, la un pas înainte de a găsi această “formula cea mare”, ceva îngrozitor s-a petrecut in lumea ştiinţei. Parcă Dumnezeu a aruncat o piatră uriaşă în drumul fizicienilor! Obstacolul se numeşte fizica cuantică şi a tulburat modelul ştiinţific de a înţelege lumea materială profund. Ce s-a întâmplat? Când cercetători au explorat bucăţi de materie foarte mici, au descoperit cu groază că legile fizicii cunoscute până acum numai se aplică. O boabă de materie mai micuţă decât un atom – sau un cuant, cum se spune – nu se comportă deloc ca materia solidă, ci mai mult ca un spiriduş jucăuş, care parcă face mişto de noi. În anume condiţii, cuantul ia forma unui particol solid care se comportă ca o mică minge. Iar în alte condiţii, cuantul apare ca o undă care face valuri uriaşe cu alte unde, sau dispare într-un ocean liniştit - până când sare spontan din apa oceanului ca mingiuţă la un alt litoral - ori mai aproape ori mai departe de locul unde a fost aruncată în apă – şi fără să ştim noi, cum şi de ce a ajuns acolo!
De atunci au trecut o sută de ani. Fizicieni încă nu au reuşit să înţeleagă comportamentul cuanţilor, care nici nu respectă legea de cauza şi efect. Au învăţat măcar să calculeze probabilitatea particolului pentru a apare la un anume loc după dizolvarea lui în oceanul undelor. Chiar dacă ştiinţa a devenit mult mai complicată prin fizica cuantică, noi ca fiinţe conştiente am câştigat o minune: libertatea deciziei! Dacă se poate prezice numai o probabilitate în % pentru o variantă unde apare mingiuţa de materie în viitor, atunci viitorul nu poate fi predeterminat! Mai departe, în astfel de univers, apariţia conştiinţei capătă sens! Pentru că din toate variantele viitorului alegem cumva versiunea care devine realitatea percepută. Trupul nostru este o aglomeraţie de mingiuţe din materie, care reacţionează cu oceanul undelor.
Şi oceanul? O să vă demonstrez în curând: apele oceanului sunt compuse din gândurile tuturor oamenilor - imagini din visuri şi dorinţe, frică şi dubii. În această supă primordială a materiei în stare de dezvoltare acţionează legea de atracţie. Gânduri potrivite se adună şi plutesc împreună ca insule precristalizate în viitorul mai apropiat. După aceea, tot se combină într-o imagine întreagă, care cade jos în lumea materială ca realitatea noastră. Prin fizica cuantică am găsit începutul firului pe care trebuie să-l urmărim, să înţelegem legătura dintre materie şi conştiinţă. În sfârşit, găsim şi un răspuns la întrebarea, dacă conştient mintea supravieţuieşte morţii trupului fizic. Dată viitoare vom arunca o privire la acest subiect. Aşteptaţi "Puterea gândului (4): Dovezi pentru o viaţă după moarte”.
0 comentarii: