O furtună solară ar putea întrerupe transmisiile radio în următoarele zile

Oamenii de ştiinţă susţin că este posibil ca o furtună solară care a avut loc recent să producă o serie de aurore boreale spectaculoase, scrie Daily Mail.

Pe de altă parte, experţii se mai aşteaptă ca transmisiile radio să fie perturbate timp de câteva zile din cauza radiaţiei emise de furtună, care a cauzat furtuni magnetice când fluxul de particule emis a ajuns în contact cu câmpul magnetic al Pământului. Conform experţilor, transmisiile radio ar putea suferi întreruperi până în data de 31 decembrie, lucru care va afecta aparate precum sisteme GPS, telefoane mobile şi radiouri. 

Această furtună solară face parte dintr-o serie de activităţi mai puternice pe care Soarele le are o dată la 11 ani. Vârful activităţii solare va avea loc abia în 2013. O furtună solară împrăştie milioane de tone de gaze, raze X şi radiaţii ultraviolete cu o viteză de opt milioane de kilometri pe oră. Materia împrăştiată în spaţiu are o temperatură de 100 de milioane de grade Celsius.

Aurorele boreale se formează atunci când particulele ionizate emise de Soare sunt captate de câmpul magnetic al Pământului. Astfel, se produc ionizări masive în atmosfera Pământului, ceea ce produce emisii luminoase intense - aurolele boreale. Totuşi, aceste particule emise de Soare pot cauza furtuni magnetice care, în cazuri extreme, pot întrerupe transmisiile prin satelit sau chiar alimentarea cu energie electrică.

Prototipul TV revoluţionar: bagi mâna în televizor şi modifici imaginea

O studentă a pus la cale un prototip TV prin care imaginile reale se pot transforma în imagini virtuale şi pot apărea pe ecran.

O studentă din California, Jayne Vidheecharoen, de la Art Center College of Design, a realizat un prototip TV care revoluţionează tehnologia, informează Daily Mail, citat de Mediafax.

Odată ce utilizatorul îşi introduce mâinile în spatele televizorului, acestea apar pe ecran. Ba mai mult, imaginea poate fi modificată.

Vidheecharoen mărturiseşte că mai are până să realizeze acest lucru, dar susţine că are un as în mânecă - prototipurile sale sunt conectate la internet, ceea ce înseamnă că spaţiul computerizat poate fi împărtăşit cu alte persoane.

Ceea ce a realizat este extraordinar, dar componentele şi materialele întrebuinţate sunt ieftine şi nu neapărat hi-tech. Studenta este foarte dornică să îmbunătăţească prototipul şi îşi dă seama de potenţialul comercial enorm al invenţiei sale.

"Pot specula în legătură cu o grămadă de întrebuinţări ale acestor prototipuri, de la construirea unor lumi paralele la show-urile cu păpuşi", a susţinut ea. Vidheecharoen a atras fonduri pentru proiectul său prin Kickstarter, un site care prezintă proiecte creative şi care îi lasă pe membri să doneze bani pentru dezvoltarea acestora.

Două navete ale NASA vor investiga gravitaţia Lunii

Două navete cu motoare care funcţionează cu energie solară vor ajunge pe orbita Lunii, în noaptea de Revelion, pentru a studia forţa de atracţie gravitaţională a satelitului pământesc.

Aparatele vor scana interiorul Lunii şi câmpul ei gravitaţional, prin măsurarea efectelor pe care acesta le are asupra traseelor de zbor ale celor două aparate de zbor, relatează Daily Mail.

NASA a descris misiunea spaţială, denumită Grail, drept "o călătorie spre centrul Lunii", în urma căreia interiorul astrului va fi cartografiat de până la 1.000 de ori mai precis decât era până în prezent. Aparatul a fost lansat spre Lună în luna septembrie, din Florida, iar costul întregii misiuni se ridică la 496 de milioane de dolari.

O dată ce vor orbita Luna, navetele vor petrece următoarele 60 de zile zburând în formaţie şi urmărindu-se una pe alta, în jurul Lunii, până când ajung la 56 de kilometri de suprafaţa satelitului natural, cu o distanţă între ele de 200 de kilometri. Colectarea datelor va începe în martie.

Pe măsură ce navetele vor orbita Luna, câmpul gravitaţional le va face să prindă sau să piardă viteză. Acest lucru va provoca modificarea distanţei dintre ele, fapt ce va fi măsurat prin emiterea de unde radio. Cu ajutorul acestor informaţii despre câmpul gravitaţional, oamenii de ştiinţă pot determina ce se află pe suprafaţa Lunii - munţi, cratere.

Toate aceste date, puse cap la cap, vor folosi la stabilirea evoluţiei acestui satelit natural al Pământului, în ultimele 4 de miliarde de ani, dar şi la identificarea compoziţiei nucleului lunar - fier sau oxid de titan.

Un alt mister care ar putea fi elucidat este dacă Pământul a avut, în trecut, o a doua Lună, mai mică. Informaţiile vor ajuta şi la stabilirea zonelor cele mai propice pentru aselenizări viitoare.

Un an CRUCIAL pentru omenire - 2020. Metanul din zonele arctice schimbă planeta

După ce ruşii au anunţat că au descoperit mari zone în care solul dezgheţat din zonele arctice a dus la eliberarea de gaz metan în atmosferă, americanii au făcut cercetările lor şi au venit cu o concluzie: în 2020, zona arctică va deveni o sursă de carbon ce va polua atmosfera.
                                           

Administraţia Oceanelor şi a Atmosferei (NOAA) din cadrul guvernului SUA a spus că nivelul de metan a crescut mult în ultimii cinci ani, însă a adăugat că "deocamdată, nu am constatat schimbări climatice majore cauzate de permafrost şi de hidraţii de carbon".

Însă, lucrurile se vor schimba decisiv începând cu 2020, avertizează experţii NOAA, ale căror cercetări au fost confirmate de oamenii de ştiinţă de Universitatea din Alaska, stat american cu ieşire la Oceanul Arctic. "În nordul Alaskăi  - spune Vladimir Romanovski, un profesor al Universităţii din Alaska - permafrostul se încălzeşte rapid, dar este încă destul de rece. Însă, în partea centrală, cea mai mare parte a lui are o temperatură un pic sub cea de îngheţ. În 10-20 de ani vom asista la o dezgheţare rapidă şi la scară largă".

Această topire a permafrostului (strat de sol înghețat permanent) este îngrijorătoare, deoarece acest strat "îngroapă" imense cantităţi de carbon. Ultima estimare arată că circa 18,8 milioane de kilometri pătraţi de soluri nordice poartă 1700 de miliarde de tone de carbon organic, restul de plante şi de animale, acumulate în sol de-a lungul a mii de ani. Ce înseamnă aceste 1.700 de miliarde de tone de carbon? De 4 ori mai mult carbon decât cel emis de activitatea umană în epoca modernă.

Potrivit celebrei reviste de ştiinţă Nature, citată de NY Times, dezgheţarea permafrostului va produce o schimbare climatică de două ori şi jumătate mai puternică decât cea cauzată de despăduriri. Potrivit NOAA, în jurul anului 2100, din permafrost vor fi eliberate în jur de 100 de miliarde de tone de carbon.

Oamenii de ştiinţă ruşi au anunţat săptămâna trecută că au descoperit "sute de zone cu mai mult de 1.000 de metri în diametru" în care dezgheţarea uşoara a permafrostului a dus la eliberarea de metan.

DESCOPERIRE ULUITOARE: Draco, proteina care distruge Ebola, virozele, gripele şi SIDA

Răcelile, virozele, gripele, hepatitele, SIDA, Ebola şi toate celelalte maladii provocate de viruşi ar putea deveni istorie.

Todd Rider, un biolog şi inginer britanic, cercetător la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a făcut o descoperire epocală: un medicament-panaceu numit Draco, care şi-a dovedit în laborator eficienţa cu toate cele 15 tipuri de viruşi (incluzându-i pe cei care provoacă maladiile enumerate mai sus) ce au infectat şoareci şi ţesuturi umane, informează BBC.

Draco este, de fapt, o combinaţie de două proteine: una detectează „poarta” prin care virusul intră în celulă, iar cealaltă acţionează ca o bombă cu ceas, distrugând celula infectată.

NASA caută voluntari online pentru a descoperi existenţa vieţii extraterestre pe Lună

Cercetătorii americani au decis să înceapă să folosească voluntari online pentru a continua căutarea unor semne ale vieţii extraterestre din imaginile captate de navele spaţiale ale NASA, scrie RIA Novosti.

"Deşi există şanse minime ca o tehnologie străină să lase urme pe suprafaţa lunii în forma unui artefact sau a anumitor modificări a caracteristicilor lunare, acest loc are avantajul de a fi aproape şi de a conserva urmele pe o durată mai lungă de timp", sunt de părere Paul Davies si Robert Wagner de la Arizona State University.

Angajaţii NASA au reuşit să realizeze circa 340.000 de fotografii cu o rezoluţie extrem de bună cu circa un sfert din suprafaţa lunii, din 2009.

În acest context, cercetătorii au propus două variante viabile pentru analiza imaginilor: una este aceea de a crea un program care să caute caracteristici ciudate şi alta de a trimite imagini amatorilor pentru a făce artefacte pe suprafaţa lunii.

Imagini fara precedent al cometei Lovejoy,deasupra Pamintului |Video

NASA a dat publicităţii un nou video spectaculos, de mare interes pentru profesionişti, dar şi amatori deopotrivă. Imaginile au fust surprinse de un astronaut american de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

Comandantul Expediţiei 30 de pe SSI, Dan Burbank, a captat imagini video spectaculoase ale cometei Lovejoy, așa cum s-a văzut ea miercuri, 21 decembrie, de la altitudinea de 385 de kilometri deasupra Pământului.

"A fost cel mai uimitor lucru pe care l-am văzut vreodată în spaţiu Şi asta spune multe, întrucât fiecare zi este plină de lucruri incredibile", a declarat Burbank.

Cometele sunt alcătuite predominant din materie pietroasă, apă îngheţată şi gaze aflate de asemenea în stare solidă, datorită temperaturilor scăzute din spaţiul cosmic.



Iata si momentul in care a fost surprins Cometa intrind in atmosfera Pamintului ,ceva fantastic .

Explozie solara de Craciun mii de tone de radiatie expulzate in cosmos

NASA a publicat o serie de imagini cu o nebuloasă care are o formă asemănătoare cu o ghirlandă de Crăciun, potrivit Huffington Post.

Imaginile au fost obținute cu ajutorul telescopului spațial WISE, numele oficial al nebuloasei fiind Barnard 3.

"Inelul verde este alcătuit din particule mici de praf cald, a cărui compoziție este foarte similară cu smogul care se întâlnește pe Pământ. Norul roșu din centru este cel mai probabil format din praf mai metalic și mai rece. HD 278942, steaua strălucitoare din mijloc, este atât de luminoasă încât probabil este cauza strălucirii din jurul inelului", arată NASA.

Telescopul spațial WISE (Wide-field Infrared Survey Explorer) a fost lansat în 2009 pentru a realiza harta cerului celest.

Tromba de foc solara spectaculoasa,filmata de NASA(Video)

O eruptie solara impresionanta a fost capturata de camerele de filmat ale sondei spatiale NASA, Solar Dynamics Observatory in 24 decembrie 2011. Ejectia de masa coronala proiectata inspatiu este masiva, dar nu este indreptata spre Pamant. 

O tromba de plasma a izbucnit din pata solara, denumita AR 1386, in primele ore ale zilei de 24 decembrie 2011, informeaza Space Weather.

Camerele de filmat de la bordul sondei spatiale NASA, Solar Dynamics Observatory, au inregistrat o explozie impresionanta, mai putin obisnuita.

Aceasta eruptie solara a fost de clasa C5 si a aruncat in spatiu o ejectie de miliarde de tone de masa coronala (CME), dar ea nu este directionata spre Pamant. 

Nivelul eruptiilor solare se incadreaza intr-un ciclu de 11 ani, iar intensitatea acestora este clasificata pe mai multe trepte (A, B, C, M sau X). Cele mai puternice explozii solare fiind de clasa X.

Furtunile geomagnetice din preajma Craciunului sunt in general putin probabile. Cu toate acestea, regiunea solara activa care a provocat eruptia de plasma va fi pozitionata spre Pamant, in zilele urmatoare si este posibil sa asistam la primele furtuni solare din 2012.

Două planete de la 3.900 de ani lumină distanţă arată ce se va întâmpla când Soarele îşi va consuma combustibilul

Rămăşiţele a două planete găsite la o distanţă de 3.900 de ani lumină pot spune astronomilor modul cum se va petrece finalul sistemului nostru solar, în momentul când Soarele va devenit un gigant roşu şi se va extinde. Cele două planete sunt amplasate lângă o stea care a trecut de apogeul vieţii ei şi este în curs de stingere.

Numite KOI 55.01 şi KOI 55.02, planetele au dimensiuni de aproximativ 76 şi 87% din suprafaţa Pământului, dar oamenii de ştiinţă spun că ele erau mult mai mari. După ce steaua lor a început să îşi termine „combustibilul" planetele sunt „înghiţite" şi micşorate, anunţă AFP.

„Planetele sunt foarte apropiate de steaua lor. A fi la o asemenea distanţă, ele probabil au fost atrase adânc în plicul de gaz al Soarelui, dar au supravieţuit totuşi la temperaturi extreme", a spus Gilles Fontaine, profesor de astrofizică la Universitatea din Montreal.

La finalul vieţii Soarelui nostru, astrul s-ar putea extinde până în apropierea planetei Marte, după unele calcule. În aceste condiţii, spun oamenii de ştiinţă, o planetă de dimensiunea Pământului, care a petrecut miliarde de ani în acest mediu, se va evapora. Acest moment, când Soarele îşi va fi consumat tot combustibilul este aşteptat peste cinci miliarde de ani. 

NASA si Agentia Spatiala Europeana, solicitate sa explice misterul unei sfere metalice cazute din cer in Namibia

O sfera metalica misterioasa a cazut din cer intr-o regiune izolata din Namibia, determinand autoritatile locale sa contacteze NASA si Agentia Spatiala Europeana, pentru a incerca sa desluseasca provenienta obiectului, transmite AFP. Martorii sustin ca, cu cateva zile inainte de aparitia obiectului, au auzit cateva "mici explozii" in zona.


Obiectul de metal are o circumferinta de 1.1 metri, un diametru de 35 de centimetri si cantareste circa sase kilograme.

Sfera metalica a fost descoperita in apropierea unui sat, in nordul tarii, la circa 750 de kilometri de capitala namibiana Windhoek, a declarat un oficial din politie, Paul Ludik.

Potrivit informatiilor furnizate de autoritatile locale, obiectul are o suprafata aspra si pare sa fie alcatuit din "doua jumatati sudate impreuna".

Sfera este "realizata dintr-un aliaj de metal cunoscut omului".

Obiectul a fost descoperit la circa 18 metri de locul in care a aterizat, o groapa adanca de circa 30 de centimetri si lata de 3 metri.

Autoritatile au precizat ca sfera a fost gasita la mijlocul lunii noiembrie, dar au efectuat mai multe teste inainte de a anunta public descoperirea.

Un inspector general adjunct din politia namibiana, Vilho Hifindaka, a afirmat ca sfera nu prezinta niciun pericol: "Nu este un obiect exploziv, ci mai degraba gol, insa a trebuit sa-l analizam mai intai".

AFP mentioneaza o declaratie a autoritatilor care au afirmat ca astfel de obiecte au cazut, in ultimii 20 de ani, in sudul Africii, Australia si America Latina.

Un alt dezastru spatial rusesc. Un satelit militar s-a prabusit imediat dupa lansare

Satelitul rusesc de comunicatii militare si civile Meridian s-a prabusit in Siberia, vineri, dupa o lansare esuata cu ajutorul unei rachete Soyuz, au anuntat agentiile de presa din Rusia.

"Potrivit primelor informatii disponibile, o defectiune s-a produs la nivelul celui de-al treilea modul al rachetei. Cunoscand acest lucru, putem spune ca satelitul a cazut pe teritoriul Siberiei", a declarat pentru agentia Interfax o sursa din industria spatiala ruseasca.

Agentia de presa Ria Novosti, care citeaza o sursa militara, a precizat faptul ca satelitul a cazut in regiunea Tiumen din Siberia occidentala, in apropiere de orasul Tobolsk. Nu se cunosc informatii despre producerea unor pagube materiale sau existenta unor eventuale victime.

Agentia spatiala Roskosmos si ministerul Apararii din Rusia, contactate de AFP, nu au dorit sa comenteze acest incident.
Rusia a lansat, vineri, acest satelit, la bordul unei rachete Soyuz, de pe cosmodromul militar Plesetsk, aflat la o distanta de 800 de kilometri de Moscova.

Satelitul Meridian urma sa fie folosit atat in scopuri militare, cat si civile, mai ales pentru a asigura comunicarea dintre navele, avioanele si infrastructurile terestre din zona Arcticii.

Un astronom amator a descoperit 4 planete

Un britanic pasionat de astronomie a descoperit patru planete noi fara telescopPeter Jalowiczor, in varsta de 45 de ani, nu a avut niciodata un telescop acasa, dar a reusit sa furnizeze oamenilor de stiinta suficiente informatii pentru a stabili existenta a patru noi planete gazoase din afara sistemului nostru solar, scrie DailyMail.

Barbatul a reusit sa faca aceasta descoperire folosindu-se doar de doua computer de acasa, cu ajutorul carora a analizat mii de masuratori spatiale facute publice in 2005 de astronomii de la Universitatea din Santa Cruz. Expertii au sperat ca, prin publicarea acestor date, colectate de-a lungul mai multor decenii, astronomii amatori sa poata face propriile descoperiri si intiativa lor a dat rezultate odata descoperirea facute de Jalowiczor.

Barbatul, de profesie instalator, a fost numit oficial de cercetatorii de la Universitatea din California "co-descoperitor" al planetelor HD31253b, HD218566b, HD177830c si HD99492c si cercetarile sale au fost publicate in revista stiintifica de astronomie si astrofizica Astrophysical Journal.

"Astronomia m-a interesat dintotdeauna si am doua specializari in stiinte, dar sa fiu recunoscut oficial ca descoperitor al acestor planete... m-a lasat fara cuvinte", a declarat Jalowiczor.

Puterea gândului – (3): Fizica cuantică leagă materia şi mintea

Până la începutul secolului trecut, oameni de ştiinţă s-au gândit că viitorul universului poate fi calculat în momentul în care se ştiu toate legile din fizică, sau “formula cea mare” care explică totul. În acest caz, universul întreg, inclusiv viaţa noastră, ar fi ca un program de computer, pornit o dată de Dumnezeu, care continuă de atunci fără nicio intervenţie, respectând numai legile fizicii ca motorul.... într-o astfel de lumea, soarta noastră este determinată de la naştere până la moarte. Un univers domnit numai de formule nu ne permite să schimbăm ceva prin propria voinţă, şi atunci visuri sau planuri sunt doar iluzii. Tot ce s-ar întâmpla în viaţă ar fi pur şi simplu fără sens, fără rost. Dacă conştiinţa noastră este numai un produs al creierului, atunci trebuie să se dizolve fără urmă după moartea trupului fizic.
Norocul nostru, la un pas înainte de a găsi această “formula cea mare”, ceva îngrozitor s-a petrecut in lumea ştiinţei. Parcă Dumnezeu a aruncat o piatră uriaşă în drumul fizicienilor! Obstacolul se numeşte fizica cuantică şi a tulburat modelul ştiinţific de a înţelege lumea materială profund. Ce s-a întâmplat? Când cercetători au explorat bucăţi de materie foarte mici, au descoperit cu groază că legile fizicii cunoscute până acum numai se aplică. O boabă de materie mai micuţă decât un atom – sau un cuant, cum se spune – nu se comportă deloc ca materia solidă, ci mai mult ca un spiriduş jucăuş, care parcă face mişto de noi. În anume condiţii, cuantul ia forma unui particol solid care se comportă ca o mică minge. Iar în alte condiţii, cuantul apare ca o undă care face valuri uriaşe cu alte unde, sau dispare într-un ocean liniştit - până când sare spontan din apa oceanului ca mingiuţă la un alt litoral - ori mai aproape ori mai departe de locul unde a fost aruncată în apă – şi fără să ştim noi, cum şi de ce a ajuns acolo!
De atunci au trecut o sută de ani. Fizicieni încă nu au reuşit să înţeleagă comportamentul cuanţilor, care nici nu respectă legea de cauza şi efect. Au învăţat măcar să calculeze probabilitatea particolului pentru a apare la un anume loc după dizolvarea lui în oceanul undelor. Chiar dacă ştiinţa a devenit mult mai complicată prin fizica cuantică, noi ca fiinţe conştiente am câştigat o minune: libertatea deciziei! Dacă se poate prezice numai o probabilitate în % pentru o variantă unde apare mingiuţa de materie în viitor, atunci viitorul nu poate fi predeterminat! Mai departe, în astfel de univers, apariţia conştiinţei capătă sens! Pentru că din toate variantele viitorului alegem cumva versiunea care devine realitatea percepută. Trupul nostru este o aglomeraţie de mingiuţe din materie, care reacţionează cu oceanul undelor.
Şi oceanul? O să vă demonstrez în curând: apele oceanului sunt compuse din gândurile tuturor oamenilor - imagini din visuri şi dorinţe, frică şi dubii. În această supă primordială a materiei în stare de dezvoltare acţionează legea de atracţie. Gânduri potrivite se adună şi plutesc împreună ca insule precristalizate în viitorul mai apropiat. După aceea, tot se combină într-o imagine întreagă, care cade jos în lumea materială ca realitatea noastră. Prin fizica cuantică am găsit începutul firului pe care trebuie să-l urmărim, să înţelegem legătura dintre materie şi conştiinţă. În sfârşit, găsim şi un răspuns la întrebarea, dacă conştient mintea supravieţuieşte morţii trupului fizic. Dată viitoare vom arunca o privire la acest subiect. Aşteptaţi "Puterea gândului (4): Dovezi pentru o viaţă după moarte”.

Rolul ceaiului verde în cancer

Studii recente evidenţiază efectul benefic al ceaiului verde, un supliment natural valoros, împotriva a numeroase afecţiuni, inclusiv în cancer. Studiile pe animale au arătat că un compus polifenolic cu acţiune antioxidantă din ceaiul verde, epigaocatechin-galatul, s-a dovedit a fi un

potenţial agent anticanceros în leucemie, în cancerul de plămân, colon, prostată şi în cancerul de sân. Epigalocatechin-galatul se leagă de o proteină comună în tumori, GRP78, responsabilă pentru moartea celulelor şi îi inhibă funcţia. Alte studii au arătat că acest compus interacţionează cu bortezomibul (Velcade®) care face parte din medicaţia anticanceroasă, fiind astfel contraindicată asocierea celor doua produse. Epigalocatechin-galatul interacţionează numai cu inhibitorii proteazelor derivaţi de acid boric precum bortezomib, dar nu interacţionează cu ceilalţi inhibitori care nu derivă de la acest acid, precum nelfinavir (Viracept®). S-a demonstrat că acidul boric anulează atât efectul epigalocatechin-galatului cât şi al celorlalte substanţe administrate în terapia anticanceroasă. Epigalocatechin-galatul este un ester al epigalocatecolului cu acidul galic. Acesta s-a dovedit eficient şi în inhibarea unor trepte din ciclul HIV în organism, suprimând revers-transcriptaza şi scăzând concentraţia proteazelor. Bortezomib-ul este un medicament cu stuctura dipeptidică constituit din acid pirazinoic, fenilalanină, leucină şi acid boric. Desi studiul relevă efectul ceaiului verde în detrimentul botrezomib-ului, studiile au arătat că extractul de ceai verde poate îmbunătăţi efectul altor medicamente antineoplazice, fiind el însuşi un potenţial agent anticanceros.

Si la NASA se fura: Au disparut bucati de Luna!

Un control la NASA a aratat ca cercetatorii au "degete lipicioase" atunci cand vine vorba de bucatile de roca aduse de astronauti de pe Luna. 
Cel putin 20 de probe de sol au disparut din depozitele NASA, in ultimul an, a anuntat inspectorul general al Agentiei, Paul K. Martin, citat de World News Australia.

NASA isi pune la dispozitie depozitele cu mostre aduse din spatiu oamenilor de stiinta, pentru ca acestia sa le cerceteze. De multe ori, insa, cercetatorii pleaca acasa cu bucati de roca si uita sa le mai aduca inapoi. 

"Potrivit documentelor NASA, 517 astro-materiale au disparut in perioada 1970-2010", se afirma in raportul lui Martin. 

Astro-materialele sunt bucati de roci sau pamant de pe Luna, bucati de meteorit, roci de pe Marte, praf din coada cometelor sau praf interstelar, precum si particule din stratosfera Pamantului. 

"Mostrele acestea sunt foarte importante pentrucercetare si educatie", a mai spus oficialul NASA, care adauga ca problema furtului de materiale documentare este una veche, in cadrul Agentiei. 

NASA a recunoscut ca a mai pierdut mostre in trecut. Un cercetator a pierdut 18 probe de sol lunar in 2010. In 2002, 218 mostre de sol lunar si meteoriti au fost furate de la Centrul Spatial Johnson, din Houston, insa, in cele din urma, au fost returnate. 

Pamintul de origine Extraterestra ?

Astrobiologul NASA Richard B. Hoover  a făcut public faptul că ar fi găsit dovezi ale existenţei vieţii extraterestre sub forma unor bacterii fosile în meteoriţii de tip Cl1.

Cercetătorul amintit afirmă că, în urma analizei la microscopul electronic a unor bucăţi din meteoriţi clasa Cl1, care nu sunt mai mulţi de 10 pe Terra, a descoperit forme de viaţă, bacterii fosilizate.

Dacă această descoperire, faţă de care mulţi oameni de ştiinţă şi-au manifestat rezerve, se va dovedi reală, ar reprezenta un sprijin foarte important pentru teoria conform căreia viaţa pe Pământ are origine extraterestră.

NASA dezvaluie un proiect secret: naveta spatiala care ne va duce pe alte lumi

Agentia spatiala americana a facut publice planurile referitoare la construirea unei navete spatiale care ne va putea duce pe asteroizi si pe planeta Marte.
Aceasta se numeste MPCV (Multi-Puropse Crew Vehicle) si se bazeaza pe unele elemente ale unui proiect mai vechi, numit Orion, informeaza Daily Galaxy.

Noua naveta va avea ca misiune si trimiterea de echipaj si provizii pe Statia Spatiala Internationala, aflata acum pe orbita Pamantului. Congresul american a cerut NASA sa termine construirea navetei si a sistemului de propulsare pana in anul 2016. 

Presedintele american, Barack Obama, doreste ca SUA sa se concentreze si asupra turismului spatial. In acest sens, se urmareste atragerea unor fonduri din surse private si colaborarea cu unele companii in vederea construirii navetei viitorului. In prezent, compania SpaceX, din California, este implicata in proiect. 

NASA, in misiune secreta pe Luna?

Este posibil ca NASA sa fi lansat o misiune secreta pe Luna, fara ca nimeni sa fi observat. Pentagonul nu sta degeaba si este implicat in alte proiecte secrete. 
Oficial, Misiunea Apollo 17 a fost ultima misiune a agentiei spatiale americane pe Luna, scrieLiveScience. Altii sustin ca, de fapt, au mai existat alte trei misiuni in care NASA a ajuns pe satelitul nostru natural. 

Misiune imposibila

O astfel de misiune presupune mari investitii si participarea a 300 de oameni, afirma Craig Nelson, autorul unei carti de specialitate. Intregul program spatial al NASA, care a presupus echipaj uman trimis pe Luna, a avut nevoie de 400.000 de oameni pentru a fi pus in aplicare. 

Din acest punct de vedere, ar fi fost imposibil ca secretul sa fie atat de bine pastrat, cu atat mai mult cu cat NASA colabora cu numeroase firme private. In plus, milioane de oameni ar fi vazut lansarea rachetei de la centrul spatial Kennedy, din Florida. Nici ascunderea unei astfel de misiuni sub o alta nu ar fi fost posibila, este de parere Nelson. 

Pentagonul are proiecte secrete 

Pe de alta parte, este posibil ca Pentagonul sa fi lansat o astfel de misiune secreta pe Luna. Bugetul alocat acestei structuri este mai mare decat cel al NASA. Este mai probabil ca Pentagonul sa poata face acest lucru, dovada fiind si lansarea unei misiuni misterioase anul trecut, denumita X-37B. 

Avionul arata ca o naveta spatiala in miniatura, iar americanii nu au facut un secret din aceasta lansare. Orice alta informatie, insa, a fost clasificata de oficialii americani. Pana la lamurirea misterului, filmul "Apollo 18", lansat de curand, ne poate oferi o imagine mai buna a istoriei secrete a NASA. 

Descoperirea fizica

Un grup de cercetatori de laUniversitatea Tehnologica Chalmers din Goteborg (Suedia) au anuntat ca au creat in vid fotoni(particule elementare de radiatie luminoasa). Daca se dovedeste adevarat, acest experiment extraordinar dovedeste existenta mecanicii cuantice.

Una dintre cele mai uluitoare predictii ale teoriei cuantice moderne este aceea ca spatiul vid nu este gol. De fapt, in vid misuna particule virtuale, care apar si dispar. Aceste fluctuatii ale vidului au si consecinte masurabile, cum ar fi modificarea momentului magnetic al electronului.

Dar aceasta este o dovada indirecta a variatiilor vidului. Cercetatorii au cautat o modalitate de a observa mai direct particulele virtuale care compun vidul cuantic. 40 de ani mai tarziu, in 1970, G. Moore a sugerat ca o oglinda ce este deplasata cu o viteza apropiata de cea a luminii ar putea transforma fotonii virtuali in fotoni reali direct observabili. Acest efect a fost numit ulterior Efectul Dinamic Casimir (DCE).

Fizicienii suedezi au comunicat pe 25 mai 2011 ca au observat experimental pentru prima data acest Efect Dinamic Casimir, folosind un dispozitiv cuantic superconductor de interferenta (SQUID). Fizicienii au modulat inductanta acestui SQUID, aplicandu-i un flux magnetic. Astfel, SQUID-ul s-a comportat asemeni unei oglinzi ideale, osciland cu o viteza de aproximativ 5% din viteza luminii. Au fost obtinuti astfel fotoni reali (iesind din SQUID), ale caror imagini clare au fost publicate de catre cercetatorii din Suedia.

Stelele de primă generaţie şi metalele grele

La prima vedere, CS 22892-052 arată ca o stea bătrână și deloc ieşită din comun. Născută acum aproximativ 13 miliarde de ani, la doar 700 de milioane de ani după Big Bang, îi lipsesc multe din elementele mai strălucitoare și mai interesante.


Obiecte: Stele antice
Compoziție: Pline cu metale grele

O privire mai atentă ne arată însă că bătrâna stea e "împodobită" cu aur.

Terese Hansen de la Institutul Neils Bohr din Copenhaga, Danemarca și colegii acesteia sunt de părere că și-au dat seama de ce. Acum mult timp, un jet de neutroni ar fi presărat, se pare, aur în maternitatea stelară unde s-a născut şi această norocoasă stea.

Stelele își arată de obicei vârsta în propria “îmbrăcăminte”. Stelele foarte bătrâne tind să fie austere, având în compoziție elemente mai simple, mai ușoare, deoarece au luat naştere din nori puri de hidrogen și heliu creaţi în urma Big Bang-ului.

Metale prețioase
Stelele mai tinere au în componență elemente metalice mai grele, precum cuprul și zincul. Aceste elemente sunt produse de stelele masive care și-au împrăștiat conținutul în norii gazoși din apropiere pentru a fi încorporat în următoarea generație de aştri.
Însă între 3 și 5% din stelele îmbătrânite sunt împodobite în unele elemente chimice caracteristice stelelor mai tinere. CS 22892-052 a fost primul exemplu cunoscut de astfel de stea bătrână din Calea Lactee. Ciudat, în timp ce acestea nu au elemente de greutate mijlocie, cum ar fi fierul sau cobaltul, au multe dintre elementele grele, incluzând aici aurul, platina și plumbul.
Aceste elemente se pot forma doar cu ajutorul unei reacții nucleare de nucleosinteză numite procese-r, considerată a lua naștere în urma exploziilor unei supernove, atunci când o explozie puternică de neutroni formează rapid o masă de nuclee atomice. “Asta ne spune că acele stele probabil sunt martorii anumitor procese astrofizice care includ şi nucleosinteza specifică proceselor de tip r”, spune Timothy Beers de la Universitatea statului Michigan din   East Lansing.


O teorie - sistemele binare

O teorie a fost aceea că fiecare dintre aceste stele a avut, la un moment dat, o stea masivă companion, ambele fiind parte dintr-un sistem solar binar. Atunci când steaua companion a explodat, transformându-se într-o supernovă, ar fi perforat steaua mai mică cu metalele tocmai create.
Pentru a testa această idee, Beers și colegii săi s-au folosit de telescopul Nordic Optical de pe insula La Palma din Insulele Canare, pentru a observa 17 stele bătrâne atipice, în total de 14 ori între aprilie 2007 și septembrie 2011. Au folosit tehnici dezvoltate pentru studiul exoplanetelor pentru a vedea dacă stelele s-au mișcat datorită rămășițelor dense lăsate de companionul ce a explodat.
Doar 3 din 17 au prezentat semnale care să indice că ar fi membre ale unor sisteme binare, ceea ce nu este mai mult de media pentru stelele normale. Nu există nicio legătură între stelele presărate cu aur și un trecut "binar", asa că sursa metalelor prețioase nu poate fi materialul donat de steaua companion.

Fascicul neutronic
Eliminând acest scenariu, echipa a trecut la următoarea explicație probabilă, și anume ideea că stelele au pmit acele elemente de la alte supernove. Dar de ce beneficiază doar câteva stele de pe urma acestui fenomen? Și de ce doar elementele de nucleosinteză rezultate în procesele de tip r și nu şi altele?

Un fascicul de neutroni ar putea fi răspunsul, spune Beers. Dacă o stea se rotește rapid înainte să explodeze, materialul din interiorul său ar putea scăpa ușor de-a lungul axei de rotație. Aceasta ar putea duce la formarea unui fascicul de neutroni de mare viteză care ar trece prin straturile superioare ale stelei și ar fabrica elementele de nucleosinteză în timp ce ar merge mai departe. Acest proces ar presăra un jet îngust de elemente de nucleosinteză în mediul interstelar local, creând un nor împânzit cu aur în care una din a aceste stele anormale ar putea mai târziu să se formeze.

Alternativ, aurul ar fi putut să fi fost creat în momentul ciocnirii a două stele neutronice, spune astrofizicianul Stan Woosley de la Universitatea din California, Santa Cruz. Asta ar forma multe elemente de nucleosinteză și datorită faptului că aceste fuziuni sunt rare, doar câţiva nori gazoşi fiind "însămânţaţi", conducând la formarea a doar câteva stele aurii.

CS 22892-052 este încă şi mai aparte. În plus, față de toate metalele grele, este plină de carbon, iar astronomii încă nu știu cum a ajuns acest element acolo.

Terra Nova, la 600 de ani-lumină de noi?

Astronomii au găsit cea mai mică planetă detectată vreodată aflată în zona locuibilă, ce orbitează în jurul unui soare ca al nostru. Noua planetă a fost găsită cu ajutorul telescopului Kepler, a fost botezată Kepler-22b şi se află la o distanţă de 600 de ani-lumină de Terra.

Telescopul Kepler care caută semne ale slăbirii în intensitate a luminii stelelor atunci când o planetă trece între telescop şi stea, un eveniment numit “tranzit”.

“Această descoperire vine în sprijinul ideii din ce în ce mai des auzite că trăim într-un Univers plin de viaţă”, spune Alan Boss, membru al echipei de la Institutul de ştiinţă Carnegie. “Kepler este pe punctul de a determina abundenţa planetelor asemănătoare Pământului din galaxia noastră.”

Planeta, numită Kepler-22b, se află la o distanţă de 600 de ani-lumină, orbitând în jurul unei stele de acelaşi tip (G) ca Soarele. Este de aproape 2.4 ori mai mare în diamentru decât Pământul şi orbitează în jurul stelei o dată la 290 de zile, exact în mijlocul zonei locuibile, acolo unde apa lichidă poate exista la suprafaţă.

Cu toate acestea, observaţiile tranzitului planetei în jurul stelei gazdă nu pot ajuta la determinarea masei sale. Astronomii au folosit şi alte telescoape pentru a căuta semne ale atracţiei gravitaţionale a planetei, ce ar face ca steaua gazdă să se “clatine”, dar până acum nu au detectat niciun semn. Aceasta înseamnă că masa planetei trebuie să fie de măcar 36 de ori mai mică decât cea a Pământului.

Este apropiată în dimensiuni cu o clasă de planete numită super-Pământuri, ce sunt de aproape două ori mai mari în diametru decât Pământul. “Nu avem o asemenea planetă în sistemul nostru solar”, spune Bill Borucki, cercetătorul-şef al Kepler, om de ştiinţă al centrului de cercetare Ames de la NASA, din Moffett Field, California. Acesta a anunţat descoperirea luni la conferinţa Kepler Science de la NASA Ames.

Tocmai potrivită pentru viaţă?

Planeta poate fi stâncoasă şi poate conţine apă, spune Borucki.

Dar Leslie Rogers, student la MIT, spune că majoritatea planetelor de această dimensiune sunt “mici giganţi” gazoşi, cu un strat substanţial de gaz ce înconjoară miezul solid. Kepler 22-b “este mai probabil asemănător cu un mic Neptun, decât cu o versiune la scară ceva mai mare a Pământului”, a spus Rogers revistei New Scientist.

Observaţiile care vor fi efectuate de la nivelul solului terestre, la mijlocul anului 2012, când regiunea cerului care conţine şi planeta Kepler 22-b va fi mai vizibilă, ar putea ajuta astronomii să stabilească masa planetei. Aceasta îi va ajuta să îi identifice compoziţia.

Două planete solide, candidate la titlul de planetă locuibilă, au fost găsite în zona Goldilocks a stelelor în jurul cărora orbitau, dar în ambele cazuri stelele respective erau mai reci decât Soarele.

Şi niciunul dintre candidaţi nu a fost găsit exact în mijlocul zonei favorabile habitatului (Goldilocks zone), care ar prezenta cele mai bune condiţii pentru găzduirea vieţii aşa cum o ştim noi. Suprafaţa lui Kepler 22-b are o temperatură probabilă de 22°C, spune Borucki.


În căutarea extratereştrilor

Telescopul Kepler a privit către mai mult de 150 000 de stele aflate între constelaţia Lebedei şi a Lirei, în ultimele 1000 de zile. Echipa Kepler a găsit la momentul actual mai mult de 2300 de exoplanete candidat, aproximativ cu 1000 mai multe decât au fost raportate în februarie. Zece dintre acestea nu depăşesc în diametru dublul diametrului Pământului.

Pentru a confirma existenţa unei noi planete, oamenii de ştiinţă trebuie să observe 3 perioade de tranzit. Aceştia au observat primul tranzit a lui Kepler-22b la două zile după ce Kepler a început colectarea datelor, în 2009. Al treilea tranzit a apărut în decembrie 2010. “Este un dar minunat”, spune Borucki. “Considerăm că aceasta este planeta noastră de Crăciun.”

“Este de conceput faptul că aceste planete candidat şi potenţialele luni ale acestora ar putea găzdui viaţă”, spune Borucki.

Institutul SETI din Mountain View, California, va observa noii candidaţi cu ajutorul reţelei de radiotelescoape Allen din California, în speranţa de a detecta semnale de la orice civilizaţie extraterestră de acolo, spune Jill Tarter de la Institut. Antena a fost deconectată în aprilie datorită tăierilor de buget, dar va reîncepe observaţiile de luni, după ce va strânge fonduri cu ajutorul parteneriatului cu forţele aeriene ale Statelor Unite şi al donaţiilor publice.

Noi planuri de explorare spaţială la NASA

NASA este pregătită să avanseze în dezvoltarea sistemului Space Launch System - SLS – un vehicul de lansare cu tehnologie avansată pentru transporturi grele, care va oferi o perspectivă cu totul nouă asupra explorării spaţiului dincolo de orbita Terrei.


NASA anunţă noul design pentru sistemul Deep Space Exploration


Sistemul de lansare în spaţiu (SLS) va oferi S.U.A. un mod de transportare dincolo de limitele avute în trecut, sigur, cu preţuri accesibile, care va oferi ocazii pentru noi descoperiri unice.

Sistemul de lansare va fi proiectat pentru a transporta vehiculul Orion Multi-Purpose Crew, precum şi o încărcătură importantă, echipamente şi experimente ştiinţifice ce vor avea ca destinaţie orbita Pământului şi poziţii de dincolo de ea. În plus, SLS va servi drept rezervă pentru serviciile de transporturi comerciale şi internaţionale cu destinaţia Staţia Spaţială Internaţională.Pentru mai multe detali dati la pagina NASA VIDEO.


"Acest sistem de lansare va crea noi locuri de muncă bine plătite pentru americani, va asigura supremaţia Statelor Unite în spaţiu şi va inspira milioane de oameni de pe planetă", spune administratorul NASA, Charles Bolden. "Preşedintele Obama ne-a provocat să fim îndrăzneţi şi să avem visuri măreţe, iar asta este exact ceea ce facem noi la NASA. În timp ce eu am fost mândru să zbor la bordul unei navete spaţiale, mâine exploratorii vor visa ca într-o bună zi să păşească pe suprafaţa planetei Marte."


Racheta SLS va încorpora investiţii tehnologice de la Programul Navetelor Spaţiale (Space Shuttle Program) şi Programul Constellation (Constellation Program) pentru a profita de echipamente de încredere şi de tehnologie de ultimă generaţie care vor reduce semnificativ costurile de dezvoltare şi operare. Se va folosi hidrogen lichid şi oxigen lichid pentru sistemul de propulsare, ceea ce va include motorul RS-25D/E, împrumutat de la Programul  Navetelor Spaţiale, pentru arderea principală şi motorul J-2X pentru arderea secundară. De asemenea, SLS va folosi rachete pentru perioada iniţială de dezvoltare a zborurilor, în timp ce rachetele adiţionale vor fi completate în funcţie de criteriile de performanţă şi de accesibilitate. Iniţial, SLS va avea o capacitate de ridicare de 77 de tone. Asta reprezentând aproximativ greutatea a 40 de vehicule sport utilitare (SUV). Capacitatea de transport va fi dezvoltată până la 143 de tone - îndeajuns pentru a ridica 75 de vehicule SUV. Primul zbor de dezvoltare (misiune de dezvoltare) este planificat pentru sfârşitul anului 2017.

Lansare SLS. Concepţie artist
Credit: NASA


Această arhitectură specifică a fost selectată în mare măsură deoarece abordează o modalitate de dezvoltare evolutivă, ceea ce permite ca NASA să adreseze costurile ridicate de dezvoltare devreme şi să profite de puterea de cumpărare înainte ca inflaţia să erodeze fondurile disponibile din bugetul determinat. De asemenea, această construcţie oferă posibilitatea ca NASA să crească capabilităţile existente şi să scadă costurile de dezvoltare utilizând hidrogen lichid şi oxigen lichid atât pentru arderile principale, cât şi pentru cele secundare. În plus, arhitectura prevede un vehicul de lansare modulară care poate fi configurat pentru misiuni cu nevoi specifice, utilizând o multitudine de elemente comune. S-ar putea ca NASA să nu fie nevoită să ridice 143 de tone pentru fiecare misiune, dar flexibilitatea acestei arhitecturi modulare permite agenţiei să folosească diferite etape de bază, etape secundare şi combinaţii de rachete pentru a obţine cel mai eficient vehicul de lansare pentru misiunea dorită.

"NASA a făcut progrese constante către realizarea ţelului preşedintelui, şi anume explorarea spaţială, făcând-o în acelaşi timp într-un mod cât mai accesibil", spune Lori Garver,  administrator adjunct la NASA. "Am tot redus costurile programului SLS şi contractele Orion, adoptând noi căi de a face afaceri, plănuind economii de sute de milioane de dolari în fiecare an."

Destinaţii viitoare. Concepţie artist
Credit: NASA


SLS va fi primul vehicul de explorare după Saturn V, cel care a dus astronauţii americani către Lună acum mai bine de 40 de ani. Cu o capacitate de ridicare superioară, SLS va extinde graniţele explorării umane în cadrul Sistemului Solar şi ne va permite explorarea spaţiului lunar, a asteroizilor din apropierea Pământului, a planetei Marte şi a lunilor acesteia, ba chiar dincolo de ele. Vom învăţa mai multe despre cum s-a format sistemul nostru solar, de unde provine apa de pe Pământ şi viaţa organică şi despre cum viaţa poate fi întreţinută în locuri de după atmosfera Pământului, extinzând barierele explorării umane în spaţiu. Aceste descoperiri vor schimba modul în care  ne înţelegem existenţa, dar şi planeta şi locul acesteia în Univers.