Reîncărcarea dispozitivelor electronice se va face wireless

Gândiţi-vă pentru o clipă cât de bine ar fi dacă aţi putea reîncărca aparatele electronice fără să le mai conectaţi sau să le scoateţi din geantă? Ei bine, WiTricity Corporation din Watertown, SUA, a dezvoltat o nouă tehnologie prin care se pot realiza transferuri de energie fără fir.

Eric Giler, directorul executiv WiTricity, a declarat că tehnologia va fi disponibilă începând cu anul acesta. Produsul nu va fi vândut către consumatorul direct, ci către producător. Acesta din urmă va integra bobinele magnetice în telefoane, laptopuri şi alte produse sau sisteme.

De asemenea, compania americană a semnat un contract cu MediaTek, un producător taiwanez de semiconductoare, prin care vor dezvolta sisteme de reîncărcare fără fir ce vor fi integrate în căştile pentru telefoane, în tablete sau alte dispozitive. Mai mult decât atât, WiTricity dezvoltă o tehnologie de reîncărcare fără fir destinată maşinilor electrice. În viitorul apropiat, aceeaşi tehnologie va fi folosită şi în medicină.

Tehnologia creată de americani are la bază inducţia magnetică, proces utilizat şi în cazul unor dispozitive foarte simple, cum sunt periuţele de dinţi electrice. Aceste periuţe dispun de o bobină magnetică, element ce generează un câmp magnetic. O a doua bobină se află în partea superioară a periuţei şi este folosită pentru a capta o parte din acel câmp magnetic, proces ce generează curent electric.

Dar periuţele de dinţi transferă energie doar de la prima bobină către cea de-a doua, la distanţe foarte mici. WiTricity a reuşit să mărească această distanţă până la aproximativ un metru şi jumătate.

Tehnologia celor de la WiTricity a fost dezvoltată de Marin Soljacic, profesor de fizică în cadrul MIT. El a reuşită să crească distanţa dintre bobine prin cizelarea design-ului acestora.

Sursa: The New Tork Times

Parere proprie:Eu cred ca este inca un pas inainte si este spre binele nostru,asteptam sa apara si pe piata din Moldova  dar trebuie citiva ani,aplicarea fizicii in industrie este folosita pe larg putem vedea aici ca dupa principiul cimpului magnetic  dizpozitivele lectronice se reincarca.Astept reactii din partea dvs,multumesc.

Oamenii de ştiinţă au reuşit, în premieră absolută, să manipuleze un atom de anti-materie

Oamenii de ştiinţă au reuşit să măsoare, pentru prima dată în istorie, un atom de anti-materie. Reuşita constituie un pas important spre înţelegerea modului în care s-a format Universul.

O echipă internaţională de fizicieni de la CERN a folosit o tehnică intitulată „spectroscopie cu microunde” pentru a manipula atomi de anti-hidrogen. Bombardarea atomilor de anti-materie cu microunde a permis oamenilor de ştiinţă să obţină informaţii despre proprietăţile acestora, reuşita constituind prima măsurătoare a anti-materiei din istoria ştiinţei.

Anti-materia este reprezintă o imagine în oglindă a materiei, astfel că sarcinile electrice ale particulelor sale consituente sunt inversate. Atunci când anti-materia şi materia se ciocnesc, se anihilează reciproc într-o explozie gigant, devenind energie pură.

Oamenii de ştiinţă cred că Universul conţinea părţi egale de materie şi anti-materie imediat după Big Bang, eveniment ce a avut loc acum 13,7 miliarde de ani. Vasta majoritate a materiei şi anti-materiei s-au distrus reciproc imediat după Big Bang, în urmă rămânând un surplus de materie, ceea ce a permis formarea stelelor, a galaxiilor şi, în cele din urmă, a noastră. Oamenii de ştiinţă nu ştiu de ce materia a „învins” în această luptă, ajungând să predomine în Univers.

Studiul publicat în jurnalul Nature reprezintă un prim pas spre o mai bună înţelegere a anti-materiei şi a ceea ce s-a petrecut cu această misterioasă substanţă după Big Bang.

Surse: UKPA, LiveScience

Un nou experiment va reproduce forţele extreme înregistrate în centrul Pământului! (VIDEO)

Un experiment inaugurat săptămâna aceasta în Grenoble, Franţa, va permite cercetătorilor să recreeze forţele extreme existente în centrul planetei noastre.

Experimentul ID24, ce va avea loc în cadrul laboratorului European Synchrotron Radiation Facility(ESRF), va folosi fascicule de raze X pentru a supune fierul şi alte materiale la temperaturi şi presiuni record, similare celor din centrul Pământului. Modul în care aceste fascicule sunt absorbite de respectivele materiale va permite oamenilor de ştiinţă să desluşească misterioasele procese ce au loc în centrul planetei noastre.

Studiile efectuate în cadrul acestui nou experiment ar putea explica de ce câmpul magnetic al Pământului se schimbă periodic, spun cercetătorii.

Mostrele ce vor fi folosite în experiment vor fi supuse unor presiuni de milioane de ori mai mari decât cele înregistrate pe suprafaţa Terrei. Apoi, acestea vor fi încălzite la temperaturi mai mari de 10.000 de grade Celsius cu ajutorul unor lasere puternice. La final, mostrele vor fi studiate cu ajutorul fasciculelor de raze X, ce vor ajuta la determinarea precisă a compoziţiei şi a structurii chimice a materialelor.

Noul experiment permite concentrarea razelor X pe o suprafaţă mult mai mică decât era posibil până acum, ele având o precizie de câţiva micrometri.

"ID24 deschide căi noi, neexplorate până acum de ştiinţă. Doresc să felicit echipa din spatele acestui proiect pentru o realizare excepţională şi mă aştept la rezultate extraordinare", a comentat Harald Reichert, şeful departamentului de cercetare al ESRF.

Uluitor: cercetătorii de la Pentagon au creat o „gaură” în timp!

Într-o bună zi, soldaţii americani vor putea efectua operaţiuni secrete fără a fi observaţi, graţie realizării unor fizicieni finanţaţi de Pentagon, care au reuşit să creeze o veritabilă „gaură” în timp!

O echipă de cercetători de la Universitatea Cornell, cu susţinerea Darpa (departamentul de cercetare din cadrul Pentagonului), a reuşit să ascundă un eveniment pentru 40 de picosecunde, manipulând lumina.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nature, fiind pentru prima dată când oamenii de ştiinţă reuşesc să mascheze un eveniment. Până acum, alţi cercetători au reuşit să creeze momente de invizibilitate, camuflând obiecte, însă niciodată până acum nu reuşiseră să "camufleze" perioade de timp.

Pentru a camufla un obiect, cercetătorii "curbează" lumina în jurul acestuia. Dacă lumina nu atinge respectivul obiect, acesta nu va fi vizibil ochiului uman.

În cazul evenimentelor, pentru a le camufla, cercetătorii modifică viteza de deplasare a luminii. Pentru a observa un eveniment, lumina emisă de respectivele acţiuni este percepută de ochiul uman. În mod normal, această lumină se deplasează dinspre evenimentul observat spre ochiul observatorului într-un ritm constant. Reuşita cercetătorilor de la Cornell a fost în modificarea acestui flux de lumină, pentru o durată foarte scurtă de timp, astfel că evenimentul respectiv putea să aibă loc fără a fi observat.

Întregul experiment a avut loc în cadrul unui cablu de fibră optică. Cercetătorii au lansat un fascicul de lumină verde de-a lungul cablului, unde trecea printr-o lentilă ce împărţea lumina în două frecvenţe, una deplasându-se mai repede decât cealaltă. În timp ce această separare avea loc, cercetătorii au lansat o pulsaţie de laser roşu de-a lungul cablului. Acest eveniment a avut loc în cadrul unei "găuri" în timp, astfel că a fost imperceptibil.

Oamenii de ştiinţă recunosc că va trece mult timp până când se vor putea "masca" durate mai lungi, la nivel de secunde, însă afirmă că această reuşită poate avea multe aplicaţii concrete. Spre exemplu, tehnologia de "mascare" a timpului poate permite efectuarea unor operaţiuni secrete în cadrul unui computer, fără ca acestea să poată fi detectate.

Editorii de la Nature au declarat că reuşita cercetătorilor de la Cornell reprezintă "un pas important către realizarea unui cloaking total spaţio-temporal".

Specialiştii de la Cornell afirmă că, pentru a masca un eveniment cu durata de o secundă folosind aparatura cu care au efectuat experimentul revoluţionar, ar fi nevoie de o maşinărie ce s-ar întinde pe 30.000 de kilometri.

Sursa: Wired

Darwin a avut dreptate: viaţa a apărut într-o baltă caldă

Un recent studiu de anvergură pare să confirme teoria lansată acum peste 140 ani de către Charles Darwin, teorie conform căreia viaţa ar fi apărut pe continent şi nu în apele oceanului primordial, după cum susţin majoritatea teoriilor ştiinţifice pe această temă.

Se pare că primele celule au evoluat în mici băltoace cu apă călduţă, formate prin condensarea apei provenite din gheizerele fierbinţi de la suprafaţa solului. Descoperirea, publicată în premieră în paginile periodicului Proceedings of the National Academy of Science, contrazice teoria foarte răspândită şi general acceptată, conform căreia viaţa ar fi apărut iniţial în mări şi oceane.

Cercetătorii au analizat dovezile oferite de elementele chimice din rocile străvechi care formau în trecutul îndepărtat al planetei atât ecosisteme terestre, cât şi medii de viaţă marine, după care le-au comparat cu catcateristicile chimice ale primelor celule vii apărute pe Terra, acestea din urmă fiind reconstruite genetic în condiţii de laborator.

Fizicianul Armen Mulkidjanian şi colegii săi de la Universitatea Osnabruck, Germania, au descoperit că oceanele străvechi nu conţineau cele mai potrivite proporţii între elemente chimice necesare apariţiei şi evoluţie vieţii.

Cele mai simple forme de celule ar fi apărut în medii terestre, îndeosebi în cele în care activitatea vulcanică genera gheizere şi izvoare fierbinţi.

Compoziţia chimică a acestor emisii de vapori şi apă fierbinte corespunde în mai mare măsură substanţelori anorganice specifice primelor celule, susţin cercetătorii.

Aceştia adaugă că primele "leagăne ale vieţii" de pe uscat aveau toate avantajele oferite de curenţii hidrotermali submarini, care prezentau în general aceiaşi factori fizico-chimici, incluzând aici prezenţa substanţelor organice.

"În contrast cu apele termale de mare adâncime din oceane, apele geotermale terestre pot avea reacţii de condensare şi pot prelua lumina solară ca o sursă de energie". Adaugă profesorul Mulkidjanian din cadrul Universităţii Osnabruck din Germania.

Ipoteza sa este susţinută şi de laureatul Premiului Nobel, profesorul Jack Szostak din cadrul Universităţii Harvard: "Lacurile şi bălţile cu apă dulce au concentraţii mai mici de săruri comparativ cu apele marine, ceea ce permite formarea membranei celulare cu conţinut de acizi graşi"

Alţi oameni de ştiinţă , însă, sunt sceptici în privinţa validităţii acestei teorii. Aceştia susţin că, acum 3,8 miliarde ani, Terra era bombardată frecvent de meteoriţi; în consecinţă, suprafaţa planetei noastre nu era deloc un mediu propice vieţii.

În anul 1871, părintele evoluţionismului sugera, într-o scrisoare trimisă botanistului englez Joseph Hooker, că viaţa pe Terra ar fi putut apărea "într-un iaz cu apă caldă".

Profesorul Mulkidjanian susţine în continuare: "Reconstrucţia geochimică arată că, compoziţia ionică a celulelor primordiale, demonstrează că acestea nu ar fi putut apărea în medii marine, în schimb reconstrucţia geochimică este compatibilă cu mediul zonelor cu emisii de vapori şi ape din terenurile cu ape geotermale. Formele pre-celulare ar fi apărut în ochiuri de apă cu adâncime mică, formate prin condensarea vaporilor şi "căptuşite" cu minerale poroase de siliciu, în amestec cu sulfuri metalice şi compuşi ai fosforului".

Sursa: Daily Mail

Ruşii lucrează la construcţia unui laser la fel de puternic ca bomba cu hidrogen

Rusia a lansat un proiect grandios, în valoare de 1,5 miliarde de dolari, ce are ca scop crearea celui mai puternic laser din lume. Laserul va fi capabil să declanşeze fuziunea nucleară, iar oficialii ruşi anunţă că instalaţia va fi folosită atât în scopuri civile, cât şi pentru armele termonucleare ruse.

Noul laser va fi folosit în studiile asupra fuziunii prin confinare inerţială (inertial confinement fusion - ICF). În acest domeniu se încearcă recrearea în laborator a proceselor ce au loc în interiorul stelelor sau în exploziile bombelor cu hidrogen.

Instalaţia va fi realizată de specialişti de la Institutul de Cercetare în Fizica Experimentală (RFNC-VNIIEF), unul dintre cele mai importante laboratoare nucleare din Rusia. În cei peste 60 de ani de existenţă, institutul a fost implicat în numeroase programe nucleare civile şi militare.

Proiectul va fi realizat în Parcul Tehnologic Sarov, situat lângă Nijni Novgorod, iar clădirea în care va fi amplasat laserul va măsura 360 de metri în lungime şi 10 etaje în înălţime.

Radiy Ilkaev, şeful proiectului, estimează că laserul va fi operaţional în aproximativ 10 ani. Ilkaev a explicat că proiectul va avea două scopuri: "Laserul va juca un rol important în domeniul apărării, pentru că această tehnologie ne va ajuta la conceperea armelor termonucleare. În ceea ce priveşte latura civilă, fizicieni de renume consideră că fuziunea nucleară realizată cu ajutorul laserelor va juca un rol important în domeniul energiei".

Ilkaev a comparat proiectul rus cu laserele similare existente în Franţa şi SUA. "Laserul nostru va putea furniza 2,8 megajouli de energie către ţintă, în comparaţie cu nivelul atins de celelalte două lasere, de 2 megajouli. Noi construim acest laser mai târziu decât celelalte ţări, pentru că un astfel de proiect este foarte costisitor, dar laserul nostru va fi cel mai bun din lume", susţine Ilkaev.

Procesul ce are loc în cazul unui laser ICF este similar celui care are loc în în bombele termonucleare, dar laserul încearcă să elibereze energia nucleară într-un mod controlat.

Momentan, niciun laborator din lume nu a reuşit să creeze mai multă energie cu ajutorul laserului ICF decât cea necesară pentru alimentarea laserului. Dacă acest lucru va putea fi obţinut, fuziunea ar reprezenta o sursă curată de energie electrică, ce ar putea fi folosită secole întregi. Elementele utilizate în astfel de experimente, deuterium şi tritium (izotopi grei ai hidrogenului), sunt abundente în oceanele lumii, spre deosebire de uraniu, substanţa folosită astăzi de reactoarele nucleare.

În ceea ce priveşte uzul militar, un laser ICF permite armatei să testeze armele nucleare din arsenal. Ţările care au semnat tratatul Comprehensive Nuclear-Test-Ban Treaty, printre care se numără SUA, Franţa şi Rusia, nu mai pot efectua teste nucleare, ceea ce înseamnă că armele termonucleare ce datează de câteva decenii nu mai pot fi testate pentru a vedea dacă funcţionează. Un superlaser precum cel ce urmează să fie construit permite testarea armelor nucleare într-un mod controlat.

Sursa: Russia Today

Cercetătorii americani au creat un fragment de stea pe Terra

Cercetătorii de la un laborator finanţat de Departamentul American al Energiei au conceput cel mai puternic laser cu raze X din lume, LCLS, capabil să aducă o folie de aluminiu la temperatura de 2 milioane de grade Celsius, transformând-o astfel în plasmă solidă.

Graţie acestui laser, oamenii de ştiinţă sunt cu un pas mai aproape de înţelegerea proceselor ce au loc în centrul stelelor şi a planetelor gigant. De asemenea, acest instrument va fi folosit în cadrul unor experimente care vor simula procesul de fuziune ce are loc în interiorul Soarelui.

"Laserul cu raze X LCLS este o maşinărie cu adevărat remarcabilă", a declarat Sam Vinko, cercetător la Universitatea Oxford şi totodată cel care a coordonat spectaculosul experiment. "Crearea de materie extrem de fierbinte şi de densă este un pas foarte important pentru ştiinţă, ce ne va permite în cele din urmă să înţelegem evenimentele ce se petrec în interiorul stelelor şi în centrul planetelor gigant din sistemul nostru solar", a adăugat el, scrie descopera.ro.

Până acum, oamenii de ştiinţă puteau să creeze plasmă din gaze, studiind-o cu ajutorul laserelor convenţionale, însă nu aveau la dispoziţie un instrument care să le permită să studieze plasma la densităţi solide. "LCLS este primul laser care poate penetra o plasmă cu densitate ridicată, studiind-o în acelaşi timp", a declarat Bob Nasler, co-autor al studiului.

Geniul Stephen Hawking caută asistent. Poţi aplica online IATĂ CONDIŢIILE ŞI SALARIUL

Unul dintre cei mai mari fizicieni ai lumii, omul care a spus că nu a fost nevoie de un Dumnezeu pentru a crea lumea, angajează un asistent personal. Postul va fi disponibil în cursul anului 2012.

Stephen Hawking suferă de un handicap care îl împiedică să se deplaseze şi să vorbească. El comunică cu ajutorul unui aparat gândit şi dezvoltat de un prieten al fizicianului.

Jobul de asistent nu implică mari cunoştinţe de fizică. Nu este un post-doc sau ceva de genul acesta. Scopul principal este de a-l ajuta pe profesorul Hawking în situaţiile în care, din cauza dizabilităţii sale, are unele dificultăţi.

Candidatul trebuie să îndeplinească câteva condiţii. Iată câteva dintre ele:

- disponibilitate de a lucra 3 luni pe an peste hotare (în afara Marii Britanii)

- să fie capabil să lucreze sub presiune

- cunoştinţe de IT şi electronică

- abilitate de a susţine un discurs

Candidatul ales se va ocupa de călătoriile interne şi internaţionale ale lui Stephen Hawking, va trebui să îl reprezinte pe profesor în faţa presei, să updateze siteul lui Hawking şi să răspundă întrebărilor publicului. De asemenea, va avea grijă de scaunul rulant şi maşina specială în care se deplasează profesorul.

Salariul va fi de 25.000 de lire (30.000 de euro) pe an. Mai multe detalii despre job pot fi găsite AICI.

Despre Stephen Hawking

Deşi atins de scleroză laterală amiotrofică, aproape paralizat, Stephen Hawking este unul dintre cei mai populari oameni de ştiinţă ai lumii.

Pentru a comunica, un prieten i-a creat lui Hawking (68 de ani) un aparat special, compus dintr-un computer şi un sintetizator vocal. Computerul poate fi controlat cu mici mişcări ale capului şi globilor oculari. Acest aparat îl ajută pe savant să îşi expună teoriile, dar cu o viteză foarte mică: 15 cuvinte pe minut.

Principalele domenii de cercetare ale lui Stephen Hawking sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală şi mecanica cuantică.

Dintre cărţile celebre ale savantului britanic pot fi amintite "Scurtă istorie a timpului", "Visul lui Einstein şi alte eseuri", "Universul într-o coajă de nucă", "O mai scurtă istorie a timpului", "George şi cheia secretă a Universului", "George şi vânătoarea de comori în Cosmos". Ultimele două sunt cărţi SF pentru copii.