„Horizons”, probabil cel mai bun timelapse de până acum (VIDEO) !

În ultimii ani am avut parte de nenumărate timeplase-uri care surprindeau cerul şi fenomenele meteorologice. De curând, Randy Halverson, un fotograf cunoscut pentru lucrările sale în care surprinde calea lactee, a creat unul dintre cele mai bune timelapse-uri de până acum, unul în timpul căruia este imposibil să te plictiseşti.

Noul său timelapse poartă numele de „Horizons” şi are o lungime de 31 de minute. Acesta poate fi achiziţionat integral de pe site-ul autorului, DakotaLapse. Pentru a vă convinge de frumuseţea lui, Halverson a lansat şi acest teaser de 4 minute pe care îl puteţi vedea mai jos.

Coloana sonoră a întregului clip video este creată de Simon Wilkinson, însă melodia din teaser îi aparţine lui Bear McCreary, cel care a scris soundtrack-uri pentru The Walking Dead, Eureka, Defiance, The Sarah Connor Chronicles şi Europa Report.

De data aceasta, timelapse-ul nu surprinde numai cerul, ci îl integrează pe acesta în peisaje superbe precum câmpuri de flor, pajişti etc. 

Rusia se pregăteşte să dezvolte masiv infrastructura spaţială

Rusia plănuieşte să lanseze două rovere lunare după 2020 şi să inaugureze o staţie de aterizare după 2022, făcând primii paşi în crearea unei baze selenare, anunţă Academia Ştiinţifică Rusă..

Potrivit oficialităţilor, proiectul are ca scop studierea regiunilor polare ale Lunii şi a exosferei gazoase a satelitului. În urma prelevării unor probe de sol, oamenii de ştiinţă vor stabili locul propice pentru amplasarea bazei lunare.

Într-o primă etapă, explorarea suprafeţei lunare se va face cu ajutorul sondelor Luna-Resurs şi Luna-Glob, începând cu 2015, urmând ca a doua etapă a cercetării să se realizeze prin lansarea roverelor Lunohod-3 şi Lunohod-4, care vor rămâne pe Lună în perioada 2020-2022. Mai mult, ruşii preconizează ca în 2023 staţia de aterizare să fie trimisă pe Lună.

Raportul eliberat de oficilităţile ruse subliniază că roverele şi staţia de aterizare reprezintă doar baza unui proiect mult mai amplu de infrastructură spaţială.

Sursa: RIANOVOSTI

Cele mai frumoase imagini astronomice din 2012, surprinse în Insulele Canare (VIDEO)

Fotograful spaniol Daniel López a dat publicităţii o nouă operă de artă: un videoclip ce surprinde spectacolul celest ce poate fi observat în timpul nopţii în Insulele Canare.

Clipul intitulat „The Light of Stars” reprezintă continuarea unuia dintre cele mai reuşite filme de tip time-lapse ale anului 2011, „El Cielo de Canarias”, în care erau surprinse comorile naturale ale Insulelor Canare.

Noul videoclip a fost realizat în Parcul Naţional Teide din Tenerife, López obţinând acces la instalaţiile Institutului de Astrofizică, zone închise în mod normal publicului. Situate la peste 2.000 deasupra nivelului mării, Insulele Canare reprezintă un loc popular în rândul fotografilor, deoarece oferă o perspectivă neîngrădită asupra spaţiului cosmic.

Imaginile surprinse de Lopez „surprind ceea ce nu putem vedea cu ochiul liber”, fotograful garantând că „toate imaginile video sunt reale, peisajele, stelele, constelaţiile şi Calea Lactee fiind capturate folosind tehnicile standard de obţinere a imaginilor astronomice”.

Iată imaginile surprinse de fotograf:
Sursa: Vimeo

Şi planetele joacă „ping-pong” câteodată

Un nou studiu al astronomilor britanici a descoperit o planetă care poate ajunge într-un adevărat joc de ping-pong gravitaţional, ce poate dura milioane de ani, până când planeta în cauză poate ajunge în spaţiul interstelar.

Oamenii de ştiinţă susţinuseră în trecut teoria conform căreia interacţiunile gravitaţionale dintre mai multe planete care orbitează în jurul unei stele de mari dimensiuni pot duce, într-un final, la ejectarea din sistemul stelar respectiv a unei planete.

"Jocul" hazardului gravitaţional poate dura milioane de ani, până la momentul în care planeta este cumva ejectată în afara sistemului stelar din care făcea parte iniţial.

Conform unor simulări pe computer, acest efect de balans dintre astre se produce, de cele mai multe ori, atunci când separarea dintre stelele binare are loc la o distanţă de 6-25 ori mai mare decât distanţa între Soarele nostru şi planeta Pluto, adică aproximativ 5,9 miliarde kilometri.

La o distanţă mai mică decât aceasta, planetele au, de regulă, orbite stabile în jurul stelelor..

Balansul gravitaţional interstelar se poate declanşa în orice moment din evoluţia unui sistem planetar, susţin cercetătorii britanici din cadrul Universităţii din Cambridge.

În mod deloc surprinzător, fenomenul de "ping-pong" planetar poate fi afectat de temperaturile extreme şi neregulate pe care planeta în cauză le poate experimenta atunci când îşi schimbă poziţia între stelele de dimensiuni mai mari.

Sursa: National Geographic

Gaura neagră din Calea Lactee „consumă” deja asteroizi?

Pe baza unor ultime cercetări, o echipă internaţională de astronomi a descoperit că uriaşa gaură neagră din galaxia noastră a început să atragă tot mai mulţi asteroizi.

Denumită Sagitarius A*, imensa gaură neagră este situată în mijlocul galaxiei noastre, la distanţa de 26.000 ani lumină de Terra. Gaura neagră este înconjurată de un adevărat inel de gaze încinse la temperaturi uriaşe, care împrăştie radiaţii pe măsură ce consumă materie.

Recent, astronomii au identificat raze X strălucitoare în jurul găurii negre. Acestea au fost observate în infraroşu de către uriaşul telescop amplasat în Chile.

Razele au fost observate aproape zilnic, şi aveau o durată de circa o oră.

O echipă de astronomi condusă de profesorul Kasytis Zubovas din cadrul Universităţii din Leicester, susţine că razele sunt atribuite dispariţiilor asteroizilor atraşi în gaura neagră.

Conform simulărilor pe computer, în jurul găurii negre Sagitarius A, există un adevărat "nor" care conţine câteva trilioane de asteroizi.

După ce orbitele asteroizilor sunt perturbate de gravitaţia găurii negre, asteroizii sunt atraşi iar resturile de roci sunt vaporizate la contactul cu gazele fierbinţi, într-un mod asemănător cu felul în care se dezintegrează meteoriţii în contact cu atmosfera Terrei.

Cercetătorii estimează că doar asteroizii cu diametre de peste 10 kilometri creează imagini vizibile de pe Terra.

Sursa: National Geographic

În Chile a fost inaugurat cel mai mare telescop virtual din lume

Astronomii din Chile au anunţat că au creat cel mai mare telescop optic virtual din lume, folosind o tehnică specială ce le permite să combine imaginile produse de 4 dintre cele mai puternice dispozitive pentru a crea un singur telescop virtual.

"În acest weekend am reuşit să finalizăm procesul de contopire a imaginilor, după un efort care a durat un an", a declarat Jean-Philippe Berger, cercetător la European Southern Observatory (ESO), organizaţia interguvernamentală care administrează cele 4 telescoape situate în Chile, ce formează Very Large Telescope (VLT).

Complexul VLT situat în Paranal include patru telescoape optice mari, fiecare dintre acestea măsurând 30 de metri în înălţime şi fiind dotate cu oglinzi de 8 metri în diametru.

Astronomii au combinat semnalele recepţionate de cele 4 telescoape folosind o tehnică intitulată "interferometrie", prin care cele patru imagini sunt combinate pentru a obţine o imagine de o rezoluţie mai mare.

Prin acest proces se obţine o "oglindă virtuală" cu un diametru de 130 de metri, ce oferă posibilitatea de a studia cosmosul în profunzime.

"Putem vedea suprafaţa stelelor, inclusiv a unor obiecte ce nu au fost observate niciodată până acum, precum stelele foarte tinere sau galaxiile tinere", a explicat Berger.

"Este foarte dificil de construit un telescop optic foarte mare, aşa că am folosit interferometria. Lucrăm de ceva timp la acest proiect, aşa că abia aşteptăm să putem folosi telescopul virtual în scopuri ştiinţifice", a concluzionat Berger.

ESO, organizaţia care administrează telescopul, a fost înfiinţată în 1962 şi este susţinută de următoarele ţări: Austria, Belgia, Brazilia, Cehia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia.

O sondă NASA a descoperit în premieră atomi "extratereştri" în sistemul solar

Sonda NASA a identificat pentru prima oară materie provenită din afara sistemului solar.

Materia care a călătorit între stele a fost identificată de către telescopul spaţial IBEX, care studiază periferia sistemului nostru solar şi care se învârte în pe orbita Terrei, scrie LiveScience.com.

Este vorba de particule de hidrogen, oxigen şi neon. Aceşti atomi reprezintă rămăşiţe ale unor stele care au explodat cu multă vreme în urmă. Particulele sunt purtate prin spaţiu de rafale de vânt interstelar.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, au fost identificaţi 74 de atomi de oxigen pentru fiecare 20 de atomi de neon. Spre exemplu, în sistemul nostru solar sunt prezenţi 111 atomi de oxigen pentru fiecare 20 de atomi de neon.

"Materia din afara sistemului nostru solar nu se aseamănă cu materia din sistemul nostru solar", au declarat cercetătorii.

DOVADA că pe LUNĂ nu există EXTRATEREŞTRI: Partea întunecată a Lunii, filmată pentru prima oară

Una dintre sondele gemene GRAIL a înregistrat pentru prima oară imagini cu partea întunecată a Lunii.

Luna orbitează în jurul Terrei cu o singură emisferă îndreptată spre noi. Cealaltă emisferă, deşi primeşte la fel de multă lumină, a fost denumită poetic partea întunecată a Lunii.

Misiunea Apollo 16 a realizat fotografii cu partea întunecată a Lunii, însă până acum n-a fost realizată o înregistrare video. Una dintre sondele gemene GRAIL a făcut în sfârşit asta, iar NASA a dat publicităţii un fragment video.

Din imagini se poate vedea că partea întunecată a Lunii este acoperită de cratere. Pe internet circulă teorii potrivit cărora pe partea întunecată a Lunii există oraşe ale unei civilizaţii extraterestre.