Vom strânge energia Soarelui într-un „pahar” uriaş?

NASA a alocat fonduri pentru cercetări în domeniul energiei solare, iar un inginer a imaginat deja unmodel de centrală ce arată ca o cupă de dimensiuni colosale, suspendată la mare înălţime deasupra Pământului.

John Mankins, un specialist care a lucrat la NASA, iar acum conduce compania Artemis Innovation Management Solutions, a imaginat modelul de centrală solară (numit SPS-ALPHA - Solar Power Satellite via Arbitrarily Large PHased Array) ca pe un ansamblu de panouri subţiri, care s-ar putea roti pentru a capta cât mai multă lumină solară.

Interiorul sistemului ar fi, de asemenea, căptuşit cu panouri fotovoltaice care ar transforma lumina solară în microunde, ce ar fi transmise spre Pământ pe la capătul inferior al "paharului".

John Mankins afirmă că, dacă acest proiect va fi unul de succes, el va deschide calea spre construirea unor vaste platforme alcătuite din zeci de mii de elemente, care vor colecta cantităţi enorme de energie solară cu care vor alimenta Terra şi misiunile spaţiale.

Sursa: Mail Online

Surpriză: NASA a descoperit forme de viaţă pe Marte în 1976!

În 1976, sonda Viking 1 a ajuns pe Marte, iar analizele efectuate acolo nu au indicat prezenţa vreunei forme de viaţă. Acum, trei decenii mai târziu, oamenii de ştiinţă cred că analiza datelor a fost greşită, sonda NASA găsind de fapt dovezi ce indică prezenţa microbilor extratereştri în solul de pe Planeta Roşie.

Analiza matematică a mostrelor colectate de pe Marte a dus la concluzia că sărurile din sol au „păcălit” cercetătorii care au efectuat estimările iniţiale, oamenii de ştiinţă susţinând acum că mostrele conţin dovezi care atestă prezenţa vieţii microbiene pe Marte.

Noua analiză a căutat exemple de „complexitate” în mostre, acesta fiind unul dintre indiciile ce sugerează prezenţa formelor de viaţă. Spre surprinderea cercetătorilor, aceştia au găsit astfel de exemple în probele studiate.

„Aceste analize susţin interpretarea ce sugerează că experimentul Viking LR a detectat viaţă microbiană pe Marte”, afirmă cercetătorii de la Universitatea din Siena şi de la Institutul Keck din California.

„Pe baza a ceea ce am găsit până acum, sunt 99% sigur că există viaţă pe Marte. NASA ar trebui să trimită un microscop acolo, pentru a înregistra un clip video cu bacteriile în timp ce se mişcă”, a declarat Joseph Miller de la Şcoala de Medicină Keck din California.

Următoarea misiune spre Marte va fi lansată în noiembrie, când roverul Curiosity va porni în expediţie spre Planeta Roşie. Experimentul în valoare de 2,5 miliarde dolari este dotat cu 10 instrumente ştiinţifice, urmând să ofere un răspuns definitiv asupra misterului vieţii pe Marte.

Surse: Daily Mail, Discovery

„Schimbările climatice, o problemă etică similară sclavagismului”, susţine un specialist NASA

Profesorul Jim Hansen, unul dintre cei mai apreciaţi experţi ai NASA în domeniul schimbărilor climatice, afirmă că prevenirea celor mai dăunătoare consecinţe ale schimbărilor climatice provocate de om reprezintă „o problemă morală imensă”, la fel de importantă ca desfiinţarea sclavagismului.

Hansen susţine că a lăsa moştenire generaţiilor următoare urmările devastatoare şi costisitoare ale schimbărilor climatice reprezintă un act de nedreptate faţă de generaţiile viitoare.

Săptămâna viitoare, profesorului Hansen îi va fi decernată prestigioasa Medalie Edinburgh ca recunoaştere a meritelor sale în progresul ştiinţei. Hansen va pleda în discursul de acceptare pentru taxarea la nivel global a emisiilor de carbon.

„Prin comportamentul nostru actual creăm posibilitatea ca generaţiile viitoare să moştenească un sistem climatic ce poate scăpa de sub controlul omenirii. Este o situaţie de urgenţă: putem vedea ce este la orizont, efectele de peste câteva decenii asupra ecosistemelor, asupra nivelului oceanului planetar şi asupra ritmului extincţiei speciilor”, a declarat Hansen. Cercetătorul afirmă că omenirea se va confrunta în mod repetat cu dezastre naturale care vor afecta zone extinse ale planetei.

Hansen susţine că generaţiile actuale au o datorie morală faţă de copiii şi nepoţii lor şi că trebuie luate măsuri cât mai repede. „Părinţii noştri nu ştiau că sunt sursa unei probleme pentru generaţiile viitoare, dar noi nu ne mai permitem să ne prefacem că nu ştim ce facem. Ştiinţa e limpede precum cristalul. Înţelegem ciclul carbonului, ştim că dioxidul de carbon pe care îl emitem în aer va rămâne la suprafaţă pentru milenii. Istoria Pământului ne spune că există o limită a emisiilor de carbon care, odată depăşită, aduce consecinţe devastatoare pentru generaţiile următoare. Nu putem pretinde că nu ştim asta”, pledează Hansen.

Cercetătorul susţine că propunerea sa de implementare a unei taxe globale pe emisiile de carbon se bazează pe cele mai recente analize ale nivelului dioxidului de carbon din atmosferă şi ale efectelor acestui gaz asupra temperaturilor globale şi a climei. Într-o lucrare semnată de alţi 17 experţi, Hansen descrie ca nevoi urgente o reducere imediată a emisiilor de CO2 cu 6% şi o creştere masivă a suprafeţelor împădurite, pentru a evita schimbări climatice catastrofale până la finalul acestui secol.

„Această problemă nu poate fi rezolvată prin schimbări individuale, este nevoie de creşterea costului emisiilor de carbon la nivel mondial. Nu putem doar să spunem «schimbările climatice sunt o problemă» şi apoi să lăsăm asta în sarcina politicienilor. Este evident că aceştia se află sub influenţa actorilor din industria combustibililor fosili şi că soluţiile pe care ei le prezintă nu sunt de fapt soluţii. Acesta este adevărul”, a concluzionat Hansen.

Sursa: The Guardian

NASA îi răsplăteşte pe cei care au observat cei mai mulţi asteroizi anul trecut

Proiectul Catalina Sky Survey al Universităţii din Arizona va fi premiat de NASA cu 4,1 milioane de dolari. Anul trecut, datorită acestui proiect au fost descoperiţi 586 de asteroizi localizaţi în apropierea planetei noastre.

Banii vor fi investiţi în cercetare; mai exact, ei vor ajuta la restaurarea telescoapelor pe care cercetătorii le-au folosit în proiectul Catalina Sky Survey . CSS este parte din programul Universităţii Arizona pentru căutarea aşa-numitelor "obiecte apropiate de Pământ", început în 2005.

În 2011, echipa CSS a descoperit 586 de asteroizi în apropierea Pământului, reprezentând 65% din totatul de obiecte din apropierea planetei noastre. De asemenea, cercetătorii de aici au fost primii care au observat şi urmărit un asteroid care se îndrepta către Terra, reuşind apoi să colecteze probe din el, sub formă de meteoriţi, din Deşertul Nubiei, în Sudan.

Marea lor bază de date cuprinde şi unele obiecte îndepărtate de sistemul nostru solar. Acum, însă, mulţumită fondurilor alocate de NASA, noua aparatură le va permite să îşi extindă orizonturile, la propriu.

Pentru a localiza noi obiecte din apropierea planetei noastre, specialiştii utilizează 2 telescoape cu care captează 4 imagini ale unei anumite regiuni a cerului, la intervale de 10 minute. Apoi, un software procesează imaginile căutând corpuri care se deplasează în linie dreaptă. Un alt program specializat alege dintre aceste corpuri doar pe cele pe care nu le are trecute în baza de date. datele privind asteroizii neidentificaţi sunt trimise la Institutul Smithsonian. Ulterior, dacă se dovedeşte că este vorba de un obiect a cărui orbită se intersectează cu cea a Pământului, el va fi supus cercetărilor.

În 2015, când se preconizează că se va termina modernizarea observatorului, cercetătorii de aici vor putea observa o suprafaţă mult mai mare de cer, graţie noii tehnologii.

Sursa: Daily Mail

Istoria Lunii în două minute şi jumătate (VIDEO)

Un videoclip realizat de NASA comprimă, în mai puţin de trei minute, istoria de 4,5 miliarde de ani a satelitului natural al Terrei, arătând modul în care violente fenomene cosmice şi geologice au contribuit la formarea reliefului actual al Lunii.

Filmul a fost creat pentru a sărbători cea de-a 1.000-a zi "de lucru" a vehiculului de explorare Lunar Reconnaisssance Orbiter.

Se crede că Luna s-a format atunci când, în urmă cu 4,5 miliarde de ani, un corp ceresc de mărimea planetei Marte s-a ciocnit cu Terra, în urma coliziunii fiind aruncate în spaţiu miliarde de tone de materie fierbinte.

Ulterior, suprafaţa Lunii a fost modelată de vulcani şi de asteroizi, care au "sculptat" relieful, dându-i aspectul pe care îl cunosc astronomii azi.
Sursa: Mail Online

NASA caută bucătari pentru călătoria spre Marte

NASA este în căutare de voluntari dispuşi să prepare mâncare pentru cele 6 persoane care vor lua parte la o misiune virtuală spre Marte. Călătoria virtuală spre „planeta roşie” va avea loc în 2013, urmând să dureze 120 de zile.

Experimentul Hawaii Space Exploration Analogue & Simulation va fi organizat de Universitatea Hawaii şi Universitatea Cornell, scopul acestuia fiind rezolvarea problemelor „bucătăriei spaţiale” şi identificarea metodelor prin care vor putea fi hrăniţi primii oameni care vor cuceri planeta Marte.


Călătoriile orbitale afectează muşchii şi oasele astronauţilor, iar consumul aceluiaşi tip de mâncare pentru un timp îndelungat face ca meniul să devină mai puţin atrăgător. De aceea, acest experiment intenţionează să identifice modul în care ar reacţiona astronauţii dacă ar avea un bucătar la bord în misiunea spre Marte.

„Prepararea mâncării este un aspect important în toate culturile umane, astfel că va oferi un important avantaj psihologic atât echipajului, cât şi bucătarului”, explică anunţul NASA.

Cercetătorii intenţionează să compare efectul pe care îl va avea asupra echipajului accesul la mâncare gătită. Totodată, cercetătorii vor să compare efectul nutriţional al mâncării gătite cu cel al alimentelor consumate în mod tradiţional de astronauţi în spaţiu.

Persoanele care doresc să participe la experimentul NASA trebuie să fie libere de-a lungul întregului an 2013, să aibă o vârstă cuprinsă între 21 şi 65 de ani, să deţină o diplomă în inginerie, fizică, biologie, matematică sau informatică şi să nu fi fumat în ultimii 2 ani.

Sursa: The Register

NASA a creeat harta detaliata a padurilor de pe Terra

NASA a creat o hartă care evidenţiază înăţimea pe care o au pădurile pe suprafaţa continentelor. Proiectul îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine rolul pe care îl joacă pădurile în schimbările climatice şi modul în care cum înălţimile lor influenţează habitatele.

Specialiştii au creat harta folosind 2,5 milioane de măsurători realizate cu ajutorul unor sisteme cu lasere. Informaţiile colectate cu ajutorul luminii şi a altimetriei cu laser (LIDAR) au fost adunate în 2005 de NASA.

Cercetătorii au descoperit că, în general, înălţimea pădurilor scade odată cu creşterea altitudinii, pădurile fiind mai înalte în zonele cu latitudine mai mică. O excepţie majoră a fost observată la 40 de grade latitudine sudică, în pădurile tropicale din Australia şi Noua Zeelandă, unde eucalipţii, unele din cei mai înalte plante angiosperme, ajung şi la 40 de metri. Acurateţea hărţii a fost confirmată prin verificarea a aproximativ 70 de păduri din diferite zone ale Terrei.

În general, noile estimări arată că unele păduri au arbori mai înalţi decât s-a estimat iniţial, în special cele din zonele tropicale şi boreale.

"Harta noastră conţine una dintre cele mai bune aprecieri ale înălţimilor pe care le pot atinge arborii. Ea ne poate ajuta să îmbunătăţim eforturile globale de monitorizare a nivelului de carbon. Acest proiect demonstrează potenţialul enorm al tehnologiei LIDAR de a furniza noi informaţii cu privire la starea pădurilor. Cu toate acestea, pentru a monitoriza pădurile şi ecosistemele pe termen lung, va fie nevoie de noi observaţii din satelit", a declarat Marc Simard, din cadrul centrului Jet Propulsion Laboratory al NASA.

Sursa: NASA

Prima NASA a filmat o tornadă de dimensiunile Pământului pe suprafaţa Soarelui (VIDEO)

Un satelit NASA a surprins de curând o imagine spectaculoasă: o tornadă de dimensiunea planetei Pământ traversând suprafaţa Soarelui.

Clipul video a fost înregistrat de satelitul Solar Dynamics Observatory (SDO), tornada fiind înregistrată între 7 şi 8 februarie, de-a lungul unei perioade de 30 de ore.

Tornada de dimensiunile Terrei s-a deplasat pe suprafaţa Soarelui cu o viteză de până la 500.000 de kilometri pe oră, a explicat Terry Kucera, specialist în fizica soarelui în cadrul NASA.

„Temperatura înregistrată în interiorul tornadei este una relativ rece, de doar 8.300 de grade Celsius”, a explicat Kucera. Temperatura înregistrată în mod normal de corona Soarelui este de peste 1.000.000 de grade Celsius.

Oamenii de ştiinţă ştiu de existenţa acestor tornade solare de câteva decenii, însă observarea lor detaliată a fost posibilă doar după ce satelitul SDO a fost lansat în spaţiu.

Iată clipul surprins de satelitul NASA: