Cele mai frumoase imagini astronomice din 2012, surprinse în Insulele Canare (VIDEO)

Fotograful spaniol Daniel López a dat publicităţii o nouă operă de artă: un videoclip ce surprinde spectacolul celest ce poate fi observat în timpul nopţii în Insulele Canare.

Clipul intitulat „The Light of Stars” reprezintă continuarea unuia dintre cele mai reuşite filme de tip time-lapse ale anului 2011, „El Cielo de Canarias”, în care erau surprinse comorile naturale ale Insulelor Canare.

Noul videoclip a fost realizat în Parcul Naţional Teide din Tenerife, López obţinând acces la instalaţiile Institutului de Astrofizică, zone închise în mod normal publicului. Situate la peste 2.000 deasupra nivelului mării, Insulele Canare reprezintă un loc popular în rândul fotografilor, deoarece oferă o perspectivă neîngrădită asupra spaţiului cosmic.

Imaginile surprinse de Lopez „surprind ceea ce nu putem vedea cu ochiul liber”, fotograful garantând că „toate imaginile video sunt reale, peisajele, stelele, constelaţiile şi Calea Lactee fiind capturate folosind tehnicile standard de obţinere a imaginilor astronomice”.

Iată imaginile surprinse de fotograf:
Sursa: Vimeo

Misterul înălţimii Everestului va fi dezlegat peste doi ani

Chiar şi la ora actuală există încă o dezbatere culminantă cu privire la adevărata înălţime a celui mai celebru munte din lume. Se credea că piscul Chomolugma măsura 8.848 metri după ce a fost măsurat de o echipă indiană în anul 1954. Cu toate acestea, China susţine că Zhumulangma Feng, cum numesc chinezii cel mai înalt munte al lumii, măsoară 8.843 metri. Americanii vin şi ei cu o estimare diferită. Cine va avea dreptate?

O echipă a U.S. National Geographic Society a declarat, în anul 1999, că Everestul măsoară cu exactitate 8.849 metri, bazându-şi datele obţinute pe tehnologia GPS.

În prezent, Nepalul, stat pe teritoriul căruia este situat cel mai înalt munte din lume, a apelat la ajutorul unei echipe internaţionale pentru a afla cu maxim de acurateţe înălţimea celebrului munte.

Înălţimea reală a muntelui a devenit subiect de maximă importanţă cu ocazia divergenţelor dintre China şi Nepal cu privire la natura acestui munte, situat la graniţa dintre cele două state. Înainte de cercetarea geologică a subcontinentului indian, efectuată de britanici în anul 1852, omenirea din acele vremuri credea că cei mai înalţi munţi erau Anzii sud-americani.

Marea Estimare Trigonometrică a Indiei coloniale a fost făcută cu ajutorul unui teodolit, un aparat de măsurat special care, în acele vremuri, era de talia unui cal mai mic.

Muntele îşi datorează numele englezesc lui Sir George Everest, geograf şi geodez britanic care a efectuat unn important studiu geodezic al subcontinentului indian.

Stabilirea înălţimii exacte a Everestului va fi foarte diferită în zilele noastre, dar la fel de dificilă ca în trecut. Operaţiunea va implica ajutorul unor echipe de şerpaşi care vor trebui să care echipament de tip GPS la înălţimi considerabile. Staţiile de măsurare vor fi amplasate în trei puncte distincte, iar măsurătorile se pot întinde pe o perioadă de doi ani de zile.

Un singur fapt important trebuie luat în consideraţie: placa tectonică a subcontinentului indian avansează în continuare în platoul himalayan, proces care durează de milioane de ani şi care duce la ridicarea continuă a Everestului, munte care devine tot mai înalt de la an la an.

Sursa: Discovery News

Nasul de cămilă: inspiraţie pentru împădurirea Saharei?

O echipă de oameni de ştiinţă lucrează la un plan ambiţios care vizează plantarea unei păduri în Deşertul Sahara. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, cercetătorii se vor baza pe principii foarte asemănătoare cu cele pe baza cărora funcţionează sistemul respirator al cămilelor.

Cercetătorii vor construi pentru început o uriaşă seră în Qatar, ale cărei costuri finale vor atinge cifra de 5,25 milioane USD.

Planul intitulat Sahara Forest Project va folosi apa de suprafaţă, precum şi apa pompată de la adâncimi de peste 200 metri, pentru a iriga copacii, plantele şi culturile de alge care vor sta la baza viitorului biotop forestier din Sahara.

Sistemul de irigaţie va funcţiona într-un mod asemănător cu nările cămilelor, prin condensarea apei pe care căldura o evaporă în fiecare zi.

Când o cămilă expiră aer umed, nasul său îl absoarbe instantaneu, condensând în interiorul nărilor fiecare picătură de apă pentru a evita deshidratarea cavităţii nazale în condiţiile arşitei din deşert. Prin intermediul aceluiaşi mecanism, nările cămilei absorb umiditatea din aerul nopţii pentru o hidratare optimă a cavităţii nazale.

Inspiraţi de această adaptare ideală a cămilei, designerii proiectului afirmă că suprafaţa de 10.000 de metri pătraţi a serei va funcţiona asemănător. Cu ajutorul energiei furnizate e de panourile solare, cercetătorii vor pompa apa în interiorul uriaşei structuri acoperită de sticlă.

Aerul încins din deşert va evapora umezeala depusă pe seră în timpul nopţii, dar gardurile vii plantate în puncte strategice vor funcţiona ca un aparat de aer condiţionat, păstrând în interiorul serei o temperatură propice creşterii plantelor.

"Proiectul pilot din Qatar va demonstra beneficiile reducerii deşeurilor din sistemele tehnologice. Mesajul nostru vizează soluţiile potrivite pentru mediul ambiant, dezvoltarea societăţilor umane şi are o importanţă economică pe termen lung", declară Joakim Hauge, director general al Sahara Forest Project.

Plantele şi algele cultivate într-o primă etapă vor fi folosite în producţia de biomasă.

Surse: Daily Mail, Sahara Forest Project

Invenţia care schimbă energia verde: bateria din metal lichid (VIDEO)

Donald Sadoway, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a dezvoltat o baterie din metal lichid care ar putea revoluţiona domeniul energiei din surse regenerabile.

Energia regenerabilă (precum cea obţinută cu ajutorul centralelor solare şi eoliene) are un potenţial uriaş în economisirea resurselor naturale, doar că productivitatea acestor instalaţii depinde de starea vremii.

Pentru a depăşi această problemă, Sadoway a creat bateria care poate stoca energia generată de centralele solare şi cele eoliene.

Bateria este alcătuită din trei straturi. Metale lichide cu densităţi diferite (şi menţinute la temperaturi de aproximativ 500 de grade Celsius) sunt aşezate peste şi sub un strat de sare topită. Materialele acţionează ca electrozi pozitivi şi negativi, iar sarea ca un electrolit. Bateria creează curent în mod similar cu o baterie tradiţională, iar prin inversarea sensului curentului are capacitatea de a se reîncărca.

Echipa condusă de Sadoway a mărit treptat dimensiunile bateriei până a ajuns la o versiune de un metru. Scopul este acela de a combina mai multe baterii pentru crearea uneia gigantice, capabilă de a fi utilizată în reţeaua de energie electrică. Profesorul susţine că bateria este la doar doi ani distanţă de comercializare, fiind mult mai ieftină decât una litiu-ion.

Sursa: BBC

Japonezii au inventat pistolul non-letal care te lasă fără grai

Doi cercetători din Japonia au găsit o soluţie inedită pentru a opri din vorbit persoanele limbute: „SpeechJammer”, o armă nonletală ce are ca efect amuţirea persoanei asupra căreia este folosită.

Dispozitivul conceput de Kazutaka Kurihara de la Institutul Naţional de Ştiinţă Industriala Avansată şi Tehnologie din Japonia şi de Koji Tsukada de la Universitatea Ochanomizu foloseşte o tehnologie foarte simplă: reproduce cuvintele emise de persoana ţintită la foarte puţin timp după ce au fost vorbite.

Efectul, similar ecoului, face extrem de dificil ca persoana ţintită să continue conversaţia.

„Vorbirea umană poate fi blocată printr-un procedeu simplu: repetarea sa la o distanţă de câteva milisecunde în direcţia celui ce vorbeşte”, au explicat cei doi. „Acest efect este foarte deranjant pentru oameni, discomfortul dispărând atunci când aceştia tac”, au adăugat cercetătorii.

„SpeechJammer”, aşa cum este denumit dispozitivul, este echipat cu un microfon direcţional şi un difuzor. Aparatul este conceput astfel încât doar persoana către care este îndreptat va avea parte de experienţa neplăcută.

Cercetătorii au conceput până acum 2 dispozitive de acest tip, unul fiind fix, iar celălalt portabil. Oamenii de ştiinţă japonezi sugerează că sistemul ar putea fi folosit în locurile publice în care vorbitul este nepotrivit, cum ar fi bibliotecile.

Oceanele se acidifiază mai repede decât au făcut-o în ultimii 300 de milioane de ani

Oamenii de ştiinţă au descoperit că nivelurile tot mai mari ale dioxidului de carbon din atmosferă determină scăderea pH-ul apelor din oceane într-un ritm alarmant.

În ultimul secol, pH-ul a scăzut cu 0,1 unităţi, ceea ce indică o scădere de 10 ori mai rapidă comparativ cu cel mai rapid declin înregistrat până acum, care a avut lor acum 56 de milioane de ani.

Apa mării absoarbe CO₂ din atmosferă, formându-se acid carbonic. Cu cât nivelul pH-ului din mare este mai mic, cu atât cel al acidului este mai crescut.

Cazurile anterioare de acidificare a oceanelor au fost legate de extincţii în masă ale creaturilor marine, ceea ce înseamnă că evenimentele curente ar putea ameninţa specii importante.

Grupul Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei (IPCC), însărcinat cu evaluarea riscurilor determinate de încălzirea globală datorată efectelor activităţii umane, anunţă că, până la sfârşitul acestui secol, nivelul pH-ului ar putea să mai scadă cu încă 0,3 unităţi.

Acum 56 de milioane de ani, concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă s-a dublat şi a făcut ca nivelul pH-ului să scadă cu 0,45 de unităţi de-a lungul a 20.000 de ani. Fosilele datând din acea perioadă indică faptul că mai mult de jumătate din toate speciile care trăiesc pe fundul mării au dispărut, afectând lanţul trofic şi ducând la extincţia mult mai multor specii.

Sursa: Businessweek

Puricii dinozaurilor erau adevărate bestii

În Jurasic, chiar şi purici erau uriaşi, comparativ cu micii lor urmaşi moderni. Oamenii de ştiinţă de la Institutul Nanjing pentru Geologie şi Paleontologie au descoperit că puricii din cea de-a doua perioadă a Erei Mezozoice puteau atinge o lungime de 2,5 centimetri.

Noi fosile descoperite în China indică faptul că cei mai vechi purici datează de acum 125-165 de milioane de ani. Oamenii de ştiinţă spun că un purice din Jurasic era echivalentul a 8, sau chiar mai mulţi, purici moderni.

În timpul observaţiilor s-a constat că femelele erau de două ori mai mari decât masculii, caracteristică păstrată până în ziua de azi şi întâlnită şi la puricii actuali.

Dar cercetătorii au declarat că nu doar dimensiunea fosilelor este impresionantă, ci şi aparatul lor bucal, de forma unui cioc, capabil să extragă sângele din pielea dinozaurilor, chiar şi din a celor carea aveau pene.

Michael Engel, de la Muzeul de Istorie Naturală din cadrul Universităţii Kansas, SUA, a declarat că aparatul bucal al puricilor din Jurasic "era ca un fierăstrău, o armă cu care erau dotaţi pentru a scăpa de pericole".

Diferenţa majoră între puricii din Jurasic şi cei contemporani se observă la nivelul aparatului locomotor. Puricii străvechi erau foarte mari, dar membrele lor nu erau prea dezvoltate. Doar evoluţia de-a lungul timpului le-a permis acestor insecte să sară.

Fosilele au fost găsite în regiunea Daohugou din nordul Chinei, unde cenuşa vulcanică le-a permis să se păstreze într-o stare atât de bună, încât la unele exemplare se observă antenele şi alte detalii de acest gen.

Sursa: The Washington Post

Pământul ar putea fi afectat de o catastrofă de proporţii în următorii 10 ani

Pământul are o şansă de aproximativ 12 la sută să se confrunte cu o mega-erupţie solară, în următorul deceniu. Evenimentul ar putea provoca daune în valoare de miliarde de dolari, iar refacerea ar putea dura până la 10 ani.

Astfel de evenimente extreme sunt foarte rare. Ultima furtună solară, numită Evenimentul Carrington, a avut loc acum 150 de ani şi a fost cea mai puternică din istorie.

Evenimentul a fost observat la data 1 septembrie 1859 de astronomul Richard Carrington. Atunci, particulele de încărcate electric, aruncate în urma erupţiei, au zburat în spaţiu cu o viteză de peste 6 milioane kilometri pe oră. Când au intrat în atmosfera Pământului, particulele au generat aurore boreale splendide, de o intensitate nemaivăzută de oamenii timpului.

Dar aceste fenomene, în ciuda efectelor spectaculoase, pot face ravagii la nivelul sistemelor electrice.

Acum, specialiştii spun că în următorii ani ne-am putea confrunta cu un rival al Evenimentului Carrington, care se pare că va fi de 10 ori mai puternic. Într-o lume dependentă de tehnologie şi electricitate, o furtună de asemenea proporţii ar putea cauza adevărate catastrofe. O întrerupere pe termen lung ar putea determina perturbarea sistemelor de transporturi, comunicaţii, bancar, financiar. De asemenea, s-ar putea produce defecţiuni ale sistemelor de distribuţie a apei potabile şi ale celor de producere a medicamentelor.

Soarele trece printr-un ciclu de 11 ani, în timpul căruia activitatea sa se intensifică şi apoi scade. În timpul maximului solar pe astru se pot observa multe pete solare şi erupţii magnetice enorme. Ocazional, aceste erupţii aruncă jeturi foarte puternice şi trimit în spaţiu particule încărcate electric.

Erupţiile solare de mici dimensiuni au loc rar, dar cele mari sunt adevărate evenimente. Oamenii de ştiinţă au reuşit să estimeze când va avea loc următorul eveniment prin analizarea datelor istorice.

Sursa: gizmodo

A fost descoperită o nouă secţiune din Marele Zid Chinezesc

Construcţia cunoscută sub numele de Zidul lui Genghis Khan, din deşertul Gobi, Mongolia, este, de fapt, o secţiune a Zidului Chinezesc.

Descoperirea a fost făcută în provincia Ömnögovi, aflată la 40 de kilometri de graniţa Mongoliei cu China, de o echipă de cercetători coordonată de William Lindesay.

În una dintre locaţii, cercetătorii au descoperit că zidul ajungea la înălţimea de 2,5 metri, fiind construit din pământ şi ramuri ale unui arbust din deşert, numit saksaul. Într-o altă zonă, la cca. 40 km depărtare, echipa a descoperit că zidul urcă şi traversează peste un con vulcanic străvechi. În această zonă, zidul este alcătuit din blocuri de bazalt, având o înălţime de 1,5 m.

Cercetări anterioare au descoperit părţi din aşa-numitul Zid al lui Genghis Khan în diferite zone din Mongolia. În multe zone, zidul ia aspectul unor movile care sunt puţin mai înalte decât formele de relief din jur..

"Genghis Khan a fost un cuceritor, el nu ducea o politică de apărare. Se pare că numele său a fost atribuit construcţiei în semn de onoare. Este probabil ca Zidul lui Genghis Khan din Ömnogovi să fie o porţiune a Marelui Zid chinezesc ridicată în timpul dinastiei Han, în jurul anului 115 î.Hr.", a declarat William Lindesay.

În urma datărilor cu radiocarbon s-a constat că unele părţi din zid au fost refăcute de-a lungul timpului. Dinastiile următoare, din jurul secolului al XII-lea, par să fi refăcut părţi din zid, după cum indică ramurile de saksaul din componenţa sa.

Marele Zid Chinezesc nu este o construcţie unitară, ci un ansamblu de structuri, construite în diferite epoci, pe trasee diferite, şi a căror întindere totală nu este cunoscută cu precizie încă. După părerea lui Lindesay, lungimea totală ar putea fi de peste 45.000 km.

Sursa: Daily Mail

Au fost redescoperite fosilele care au stat la baza teoriei evoluţioniste

Unele dintre fosilele care au stat la baza faimoasei teorii a lui Charles Darwin au fost redescoperite într-un dulap vechi.

Fosilelor li s-a pierdut urma acum mai bine 165 de ani şi au fost găsite, din întâmplare, de profesorul paleontolog Howard Falcon-Lang, într-un seif de la British Geological Survey, un centru de cercetare din Keyworth, Marea Britanie.

Acum, preţioasele piese au fost fotografiate şi pot fi văzute de publicul larg mulţumită unei expoziţii online.

Dr. Falcon-Lang, care în prezent lucrează la Departamentul de Ştiinţe ale Pământului din cadrul Universităţii Royal Holloway, a fost atras de etichetele de pe nişte sertare ale unui dulap vechi, pe care scria "plante fosilizate neînregistrate".

"În interiorul sertarului erau sute de plăcuţe de sticlă care conţineau secţiuni din fosile. Una dintre primele plăcuţe pe care le-am luat era etichetată cu numele C. Darwin Esq ", a declarat Falcon-Lang.

Pe plăcuţe se găseau bucăţele de lemn fosilizat colectate de Darwin în timpul călătoriei sale cu vasulBeagle, 1834. În urma acestei călătorii, Darwin a început să îşi contureze teoria evoluţiei. În cursul vizitei sale pe insula Chiloe, din Chile, Darwin a întâlnit "mai multe fragmente de lignit şi lemn silicifiat şi piritizat, adesea alipite". Aceste probe au fost transportate în Anglia, unde Darwin le-a secţionat pentru a le analiza.

Joseph Hooker, un botanist şi prieten apropiat al lui Darwin, a fost responsabil pentru asamblarea colecţiei, atunci când, pentru scurt timp, a fost angajat al British Geological Survey în 1846. Doar că, în acel an, Hooker a omis să facă un inventar ar fragmentelor, fiind preocupat de o expediţie în Himalaya, pe care a întreprins-o în acel an. În timp, colecţia a fost mutată de mai multe ori, fiind rătăcită şi uitată.

În urma evenimenului, dr. John Ludden, director executiv al Geological Survey a declart: "este, cu adevărat, o descoperire inedită care ne face să ne gândim ce altceva s-ar putea ascunde în colecţiile noastre".

Sursa: BBC