Din minunile naturii: cascada de foc, un fenomen care poate fi văzut o dată pe an VIDEO

Peisaje care îţi taie respiraţia în Parcul Natural Yosemite, din California.

Zilele acestea, Soarele şi Pământul se aliniază astfel încât lumina cade chiar pe cascada El Capitan, iar apa pare că se transformă în râuri de lavă incandescentă.

E un fenomen ce poate fi văzut doar o dată pe an, în luna februarie.

O secetă moderată a reuşit să distrugă civilizaţia Maya?

Arheologii mexicani şi britanici care au studiat recent urmele civilizaţiei Maya din Mexic au ajuns la o concluzie uimitoare: se pare că interesanta şi misterioasa civilizaţie precolumbienă ar fi pierit din cauza insuficienţei apei - nu a fost însă vorba despre o secetă devastatoare, ci doar de o scădere moderată a cantităţii de precipitaţii.

Pe baza rezultatelor de până acum ale cercetărilor, oamenii de ştiinţă susţin că o reducere cu până la 25% a cantităţii de precipitaţii ar fi putut duce la extincţia acestei civilizaţii care se întindea pe teritoriile de astăzi ale Mexicului şi Guatemalei.

Până în prezent, teoriile cu privire la prăbuşirea lumii mayaşilor, din jurul anului 950 e. n., se refereau la revolte sociale, boli şi secetă extremă.

Dar datele recente permit să se calculeze cantităţile de apă căzute în acea perioadă. Cercetările au fost conduse de profesorii Martin Medina Elizade, de la Yucatan Centre for Scientific Research din Mexic, şi Eelco Rohling, din cadrul Universităţii din Southampton, Marea Britanie.

Conform calculelor, o reducere a volumului precipitaţiilor anuale de 25-40% era suficientă pentru carata evaporării să fie mai mare decât rata absorbţiei apei căzute pe sol, iar rezervele de apă şi recoltele agricole să fie total compromise, efectele fiind şi mai grave în condiţiile în care fenomenul s-a repetat timp de mai mulţi ani la rând.

Cauza scăderii volumul precipitaţiilor pare să fi fost reducerea numărului şi a intensităţii furtunilor din timpul verii. Cercetările se bazează pe date obţinute prin analiza vechilor stalagmite şi a sedimentelor din lacuri.

"Se pare că vara era sezonul favorit pentru cultivarea plantelor şi refacerea rezervelor de apă ale mayaşilor, în condiţiile în care nu există râuri sau fluvii în zonele joase ale Peninsulei Yucatan", declară profesorul Rohling.

Un astfel de fenomen - pierderea prin evaporare a unor cantităţi de apă mai mari decât cele căzute pe pământ prin precipitaţii - este aşteptat şi în viitor în Yucatan, dar şi în alte regiuni ale lumii. Avertizarea timpurie cu privire la apariţia unor astfel de situaţii ar permite adoptarea măsurilor corespunzătoare, pentru a evita catastrofele.

Sursa: Daily Mail

Surpriză: Pământul „organizează” câte o extincţie totală la fiecare 60 milioane ani

O echipă de oameni de ştiinţă americani a descoperit că, la fiecare ciclu repetitiv de 60 milioane ani, biodiversitatea planetei noastre scade extrem de mult, apropiindu-se de limitele extincţiei. Straniul ciclu al extincţiilor ar fi început acum circa 500.000.000 ani, fiind influenţat de un fenomen geologic în urma căruia mişcările scoarţei terestre afectează adâncimea oceanelor şi, implicit, varietatea speciilor animale şi vegetale.

Cheia pentru descoperirea misteriosului fenomen o reprezintă, în opinia fizicianului Adrian Melott din cadrul Universităţii din Kansas, SUA, izotopul stronţiu-87. Acesta este unul dintre cei patru izotopi stabili ai elementului stronţiu, cu toate că este mult mai rar (7%) decât stronţiu-86 şi stronţiu-88.

Cercetătorii Richard Bambach, Kenni D.Petersen şi John M. McArthur, au descoperit că în fosilele vietăţilor marine concentraţia de Sr-87 în raport cu cea de Sr-86 creşte la fiecare 60 milioane ani, în concordanţă cu valurile extincţiilor.

Conform profesorului Mellot, singura modalitate prin care stronţiul-87 este produs în natură constă în descompunerea radioactivă a elementului rubidiu. Se cunoaşte faptul că rubidiul este prezent în rocile magmatice din scoarţa terestră, deci urmele de stronţiu-87 indică faptul că se întâmpla ceva cu rocile magmatice la fiecare 60 milioane ani: un anumit eveniment duce la eroziunea masivă a acestor roci şi astfel ajung în oceane mari cantităţi de Sr-87, care se păstrează în fosilele marine.

Cercetătorii avansează ideea conform căreia mişcările tectonice ale continentelor determină ridicarea scorţei terestre în anumite regiuni; acest fenomen expune rocile magmatice unei eroziuni mai intense, dar duce şi la scăderea adâncimii apelor oceanice, mai ales în zonele de coastă, determinând extincţia a numeroase specii.

Periodicitatea fenomenului îi face pe pe cercetători să avanseze ideea unui "puls al Terrei" determinat de procesele de convecţie din interiorul planetei, dar este vorba despre un fenomen încă puţin înţeles, care îi intrigă pe cercetători.

Sursa: IO9

Cercetătorii au descoperit de ce fructele citrice sunt benefice femeilor

Femeile care mănâncă în mod regulat fructe citrice (portocale sau grepfrut) prezintă un risc mai scăzut de a suferi de un atac cerebral, arată un studiu efectuat în SUA.

Cercetătorii au analizat datele colectate de-a lungul a 14 ani într-un studiu ce includea 69.622 de femei ce au relatat în detaliu ce au mâncat. Scopul studiului era studierea efectului pe care flavonoidele (compuşi prezenţi în fructe, legume, ciocolata amăruie şi în vinul roşu) îl au asupra sănătăţii umane.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile care aveau o dietă bogată în portocale, grepfruturi sau sucuri din aceste fructe prezentau un risc cu 19% mai mic de a suferi un atac cerebral decât restul participantelor la studiu.

"Studiile au arătat că o dietă bogată în fructe, legume şi mai ales în vitamina C reduce riscul unui atac cerebral", a comentat Aedin Cassidy, conducătorul studiului publicat în jurnalul ştiinţific Stroke.

Cercetătorii recomandă femeilor să consume portocale şi grepfruturi, dar nu şi sucurile din aceste fructe, pentru a evita zahărul ce se adaugă de obicei în aceste băuturi.

Flavonoidele din citrice au şi alte efecte benefice: cercetări mai vechi au arătat că acestea pot ajuta la prevenirea îngrăşării şi totodată protejează de sindromul metabolic, ce poate conduce la diabet.

Sursa: AFP

În 2050 vom ajunge în spaţiu cu liftul

Până în 2050 am putea ajunge în spaţiu prin intermediul unui lift , a anunţat Compania Obayashi din Tokyo.

Compania susţine că, în mai puţin de 40 de ani, ar putea construi un lift care să transporte pasageri la 36.000 de kilometri depărtare de Pământ. Pentru proiect compania plănuieşte să utilizeze cabluri create din nanotuburi de carbon, un material de 20 de ori mai rezistent decât oţelul.

Proiectul prevede ca un astfel de cablu să ajungă la 96.000 de kilometri depărtare de Pământ, echivalentul unei pătrimi din distanţa până la Lună. Liftul va transporta 30 de pasageri cu o viteză de 200 de kilometri pe oră şi, după 7 zile şi jumătate, va ajunge la o staţie orbitală.

De asemenea, propulsia ascensorului se va realiza cu ajutorul motoarelor magnetice liniare, iar în jurul staţiei vor fi amplasate panouri solare care vor stoca energie ce va fi transportată pe Pământ.

Singura problemă este că firma constructoare nu are nicio estimare legată de costurile la care s-ar putea ridica acest proiect, inspirat parcă din cărţile ştiinţifico-fantastice.

Sursa: The Daily Yomiuri

Einstein a avut, din nou, dreptate: bariera vitezei luminii nu a fost doborâtă!

Cel mai important experiment ştiinţific al anului trecut, cel care a anunţat că particulele subatomice au depăşit viteza luminii, a fost provocat de o eroare experimentală.

Analiza tehnică a experimentului efectuată de specialiştii CERN a arătat că rezultatele şocante, ce sugerau ca bariera vitezeii luminii a fost doborita, au fost provocate de un cablu defect ce conecta aparatul GPS de sistemul computerizat folosit pentru a cronometra particulele lansate de la CERN spre laboratorul subteran din Gran Sasso, aflat la 720 de kilometri distanţă.

În experiment, particulele neutrino ajungeau la destinaţie cu 60 de nanosecunde mai repede decât ar fi fost posibil conform teoriei relativităţii enunţate de Albert Einstein. Conform analizei tehnice, rezultatul şocant a fost provocat de un cablu de fibră optică ce conecta sistemul GPS de un computer. După ce conexiunea defectă a fost reparată, diferenţa inexplicabilă de 60 de nanosecunde a dispărut.

Această descoperire pare să confirme o declaraţie oferită săptămâna trecută în cadrul unei conferinţe ştiinţifice de Sergio Bertolucci, şeful departamentului de cercetare al CERN: „Mi-e greu să cred că rezultatele experimentului sunt corecte, pentru că nimic nu soseşte în Italia mai devreme decât a fost programat să ajungă”.

Chiar dacă cercetătorii au identificat motivul pentru care particulele subatomice păreau să fi depăşit viteza luminii, experimentul va fi efectuat şi în laboratorul Fermilab din Chicago, pentru a verifica rezultatele.

Surse: Financial Times, Science

Norii sunt tot mai aproape de Pământ

Oamenii de ştiinţă din Noua Zeelandă spun că, în prezent, norii au tendinţa să coboare din ce în ce mai aproape de suprafaţa Pământului şi că acest fenomen ar putea ajuta la combaterea încălzirii globale.

O analiză a fenomenului în ultimii10 ani, efectuată de satelitul Terra al NASA, arată că media globală a înăţimii la care se află noprii a scăzut cu 1%, adica aproximativ 30-40 de metri. Variaţiile de altitudine a norilor au fost produse, de la an la an, de fenomenele din Pacific, El Niño şi La Niña. Deşi în unele regiuni de pe glob s-au înregistrat creşteri ale altitudinii norilor, iar în altele descreşteri, la nivel global tendinţa generală, între anii 2000 şi 2010, a fost de scădere.

Momentan, nu se cunosc încă motivele pentru care acest fenomen se produce, dar oamenii de ştiinţă bănuiesc că s-au produs unele schimbări ale modelelor de circulaţie a aerului în atmosferă, modele ce conduceau la formarea norilor la altitudini mari.

Vestea bună este că o reducere consistentă a înălţimii la care se formează norii ar permite Pământului să se răcească mult mai eficient , procesul putând reprezenta un mecanism de "feedback negativ" care va permite reglarea sistemului.

"Norii sunt o adevărată incertitudine în ceea ce priveşte prezicerea viitorului climei. De aceea ne este foarte greu să realizăm un model climatic. Este pentru prima dată când am reuşit să măsurăm cu acurateţe înălţimea norilor la nivel global, iar adevărata provocare va fi incorporarea acestor informaţii în modelele climatice", a declarat profesorul Roger Davies, de la Universitatea din Auckland.

Satelitul Terra va continua să adune informaţii cu privire la starea norilor, iar dacă aceştia vor continua să coboare spre Pământ, vor putea ajuta la combaterea încălzirii globale.

Sursa: TG Daily

Cercetătorii au descoperit o planetă care nu seamănă cu nicio alta

O planeta recend descoperita este o ,,lume a aplelor''.Observaţiile cu ajutorul telescopului Hubble au dezvăluit existenţa unui „lumi a apelor” – o planetă mai mare decât Terra şi care este înconjurată de o atmosferă densă, încărcată de vapori de apă.
Exoplaneta GJ 1214b este o descoperire inedită pentru astronomi; după afirmaţiile lui Zachory Berta, de la Harvard Smithsonian Center for Astrophysics, "nu seamănă cu nicio altă planetă pe care o cunoaştem."

Planeta a fost descoperită în anul 2009, cu ajutorul telescoapelor instalate de Pământ, dar abia recentele observaţii făcute de telescopul spaţial Hubble au dezvăluit câteva dintre caracteristicile ei surprinzătoare, printre care şi faptul că o mare parte din masa ei este reprezentată de apă.

GJ 1214b are un diametru de 2,7 ori mai mare decât cel al Terrei şi o masă de aproape 7 ori mai mare. Orbitează în jurul unei stele pitice roşii, la o distanţă de cca. 2 milioane de kilometri, ceea ce, după calculele astronomilor, înseamnă că temperatura la suprafaţa planetei ajunge la cca. 200 de grade Celsius.

Analiza luminii emise de steaua pitică roşie şi filtrată prin atmosfera planetei, în cursul trecerii acesteia prin faţa stelei, sugerează că atmosfera lui GJ 1214b este constituită, în cea mai mare parte, din vapori de apă.

Iar calculele legate de densitatea planetei sugerează că GJ 1214b are mai multă apă decât Terra şi că structura internă a acestui corp ceresc este foarte diferită de cea a planetei noastre.

Temperaturile şi presiunile ridicate de pe GJ 1214b, spun specialiştii, ar putea favoriza existenţa unor "materiale exotice", precum "gheaţă fierbinte" sau "apă superfluidă", complet străine pentru noi.

Distanţa relativ mică faţă de Terra face din planeta GJ 1214b un obiectiv accesibil observaţilor mai amănunţite cu telescopul spaţial James Webb, care urmează să fie lansat până la sfârşitul acestui deceniu.

Sursa:BBC

A fost descoperită cea mai veche pădure fosilizată

O echipă de cercetători chinezi şi americani a descoperit, sub o mină de cărbune din China, o pădure fosilizată ce datează de acum 298 de milioane de ani.

Oamenii de ştiinţă americani şi chinezi care au participat la cercetare au numit descoperirea "un Pompei al Perioadei Permiene", deoarece, exact ca în cazul oraşului roman, întreaga alcătuire, odinioară o pădure mlăştinoasă, s-a păstrat sub cenuşă vulcanică.

La fel ca Pompei, pădurea s-a conservat atât de bine, încât oamenii de ştiinţă pot identifica locul în care se afla fiecare plantă. Arheologii au găsit plante (inclusiv arbori) întregi, fosilizaţi în cenuşa vulcanică, alcătuind un ecosistem "încremenit în timp", vechi de aproape 300 de milioane de ani.

Pădurea se întinde pe o suprafaţă de 1000 de metri pătraţi şi a fost descoperită sub o mină de cărbune din Mongolia Interioară, o regiune din China. Până în prezent au fost identificate şase grupe de arbori, unii dintre ei având o înălţime de aproape 25 de metri. Printre ele se găsesc plante precumSigillaria şi Cordaites, dar şi specii din ordinul Noeggerathiales, toate fiind astăzi dispărute.

În perioada Permiană (cu 299-251 milioane de ani în urmă) nu existau conifere sau plante cu flori şi fructe. Plantele terestre se înmulţeau ca ferigile, prin spori, iar pe Pământ exista un singur supercontinent, Pangaea.

Sursa: Gizmodo

Dacă deşertul Atacama găzduieşte viaţă, de ce nu ar face-o şi Marte?

Deşertul Atacama, din America de Sud, cel mai uscat deşert de pe Pământ, se aseamană cu suprafaţa planetei Marte, iar oamenii de ştiinţă au fost uimiţi să descopere în deşert o “oază” de microorganisme care alimentează speranţa că şi Planeta Roşie este capabilă să găzduiască viaţa.

În căutarea materialui biologic, cercetătorii au utilizat un dispozitiv numit Signs of Life Detector (SOLID, detector de semne de viaţă) care conţine un biochip alcătuit din 450 de anticorpi. După ce au prelevat mostre de la o adâncime de 5 metri, specialiştii au descoperit prezenţa unor microorganisme unicelulare din grupul Archaea şi a unor bacterii.

În urma cercetărilor s-a observat că, atunci când au primit apă, microorganismele s-au putut înmulţi prin diviziune. Acest fenomen este extrem de interesant, având în vedere că suprafa de deşert, bogată în sare gemă şi alţi compuşi care absorb apa, este foarte asemănătoare cu cea de pe Marte.

Iniţial, dispozitivul SOLID a fost creat pentru a putea preleva probe de pe Marte şi a descoperi dacă planeta găzduieşte forme de viaţă. Acum, după ce el a fost testat în Atacama, oamenii de ştiinţă sunt convinşi că dispozitivul îşi va face treaba pe Marte.

Studiul a fost realizat de specialişti de la Centrul de Astrobiologie al Consiliului Superior de Cercetare Ştiinţifică, din Spania, şi de la Universidad Catolica del Norte, Chile.

Sursa: Dvice