10 Lucruri pe care nu le stiai despre Statia Spatiala Internationala

Staţii Spaţială Internaţională (ISS) este una dintre cele mai mari realizări umane şi tehnologice din istoria noastră. Agenţiile spaţiale din Statele Unite, Rusia, Europa, Japonia şi Canada au venit împreună pentru un scop comun în numele ştiinţei şi educaţiei. Este un simbol de excelenţă tehnologică şi o marturie a ceea ce putem realiza prin colaborare şi lucrul în echipă. Aici sunt 10 lucruri pe care nu ar fi cunoscut despre Staţia Spaţială Internaţională.

1.Staţia Spaţială Internaţională a marcat aniversarea a 10 de ocupaţie umană continuă pe 2 noiembrie 2010. Din Expedition 1, care a lansat 31 octombrie 2000, şi andocat 2 noiembrie, statia spatiala a fost vizitat de 196 de persoane din opt ţări diferite.

2.Staţia Spaţială Internaţională poate fi vazuta de pe Pamant cu ochiul liber, şi este cel mai mare satelit artificial care a orbitat in jurul Pamantului vreodată.

3. De la primul modul, Zarya, a lansat, la 01:40 EST pe 20 noiembrie, 1998, ISS a facut un total de 68,519 orbite de planeta noastră, sau de aproximativ 1,7 miliarde de mile (2.7 miliarde de km) de pe contorul de parcurs sale.

4. Ca din 2 noiembrie data de aniversare s-au înregistrat 103 de lansari de la statia spatiala: 67 vehicule ruseşti, 34 de navete spaţiale, unul european si un vehicul japonez. Un total de 150 



de spacewalks au fost efectuate în sprijinul Adunării Space Station în valoare totală de mai mult de 944 de ore.


5.ISS este operată de echipaje de expeditie de sase astronauti si cosmonauti, cu programul de staţia de a menţine o prezenţă neîntreruptă uman în spaţiu, de la lansarea de Expedition 1 pe 31 octombrie 2000, un total de 10 de ani şi 105 zile.Programul deţine astfel recordul curent pentru cea mai lungă prezenţa neîntreruptă uman în spaţiu, depasind recordul anterior de 3,644 de zile, stabilit la bordul Mir.


6.ISS serveşte ca un laborator de cercetare care are un mediu în care echipajele de microgravitatie efectua experimente în biologie, chimie, medicina, fiziologie si fizica, precum şi observaţii astronomice şi meteorologice.


7.Staţia Spaţială, inclusiv matrice sale solare de mari dimensiuni, se întinde pe suprafaţa unui teren de fotbal din SUA, inclusiv si zonele de capăt, şi are o greutate de (375,481kg).Complexul dispune de  o sala  mai mult decât locuibile, casa cu cinci dormitoare, şi are două băi şi o sală de gimnastică.

8. 3.3 milioane linii de cod software-ului de pe teren suporta 1,8 milioane linii de cod software de zbor.

9.The entire 55-foot robot arm assembly is capable of lifting 220,000 pounds, which is the weight of a Space Shuttle orbiter.

10.  De la 75 pina la90 de kilowaţi de putere pentru ISS este furnizat de un cimp de panouri solare.

Sfaturi pentru patani in incercarea lor de a cureri o fata

Din acest video veti invata cum sa te comporti cu o fata si ce trebuie sa faci pentru a avea fata care tio doresti .

Setea de petrol, vinovată de moartea misterioasă a aproape 1.000 de delfini?

Aproximativ 900 de delfini au fost descoperiţi morţi de curând pe plajele din nordul Republicii Peru. Deşi oficialii guvernamentali neagă această variantă, un veterinar marin şi totodată expert conservaţionist afirmă că a identificat cauza morţii delfinilor: testele seismice efectuate în largul oceanului pentru identificarea depozitelor de petrol.

Carlos Yaipen-Llanos, preşedintele organizaţiei Orca Peru, a declarat într-un interviu că necropsiile efectuate alături de colegii săi în cadrul a 3 expediţii separate au arătat că delfinii examinaţi sângerau în zona urechii medii, prezentând totodată fracturi în acea zonă. De asemenea, aceştia aveau gaze în organele interne şi sufereau de enfizem pulmonar acut, toate aceste simptome indicând moartea prin boala de decompresie.

„Aceste animale au murit în urma bolii de decompresie, provocată de o traumă acustică”, a declarat expertul.

Concluzia specialistului contrazice rezultatele obţinute de investigaţia oficială a guvernului, care a exclus testările seismice drept posibile cauze, indicând o boală necunoscută ca sursă a morţilor.

Dr. Yaipen-Llanos afirmă că echipa sa a efectuat necropsii asupra a 30 de delfini, examinând toate organele acestora. În schimb, oamenii de ştiinţă din echipa de investigaţie a guvernului au investigat doar 2 delfini, analizând 3 organe ale fiecăruia, a declarat doctorul. 

Dr. Yaipen-Llanos afirmă că în cadrul fiecărei expediţii au descoperit animale care tocmai muriseră, ceea ce indică „existenţa unei surse puternice de sunet care a continuat să existe în ocean; nu este vorba de un singur eveniment sonor”.

Guvernul peruan insistă că nu au fost efectuate testări seismice în zonele în care delfinii au murit, însă un pescar din zonă a declarat într-un interviu că astfel de testări aveau loc în acea zonă în momentul în care delfinii au început să moară. El Comercio, cel mai mare ziar din Peru, a relatat că Marina Peruviană a permis companiilor petroliere să efectueze testări seismice începând cu luna noiembrie, cu puţin înainte ca primii delfini morţi să fie găsiţi pe plaje.

„Mă aşteptam să descoper o infecţie virală, dar nu am descoperit niciun semn clinic care să indice aşa ceva. Toate animalele aveau fracturi în urechea medie, iar organele interne erau distruse de bule de aer”, a declarat Dr. Yaipen-Llanos. Boala de decompresie a fost studiată în detaliu în cazul oamenilor, petrecându-se atunci când un scufundător iese la suprafaţă foarte repede, iar azotul pe care acesta l-a absorbit din tubul cu aer comprimat forţează formarea unor bule în vene şi ţesuturi. Această boală poate fi letală.

Oamenii de ştiinţă credeau în trecut că mamiferele marine, precum balenele şi delfinii, sunt relativ imune la boala de decompresie. Un studiu recent a infirmat această teorie, cercetătorii detectând decese în rândul mamiferelor marine provocate de boala de decompresie, mai ales „în urma activităţilor antropogene, precum testările seismice sau folosirea sonarelor militare”.

Michael Moore, veterinar şi expert în biologie mamiferelor marine în cadrul Woods Hole Oceanographic Institution, afirmă că testările seismice ar fi putut provoca un şoc delfinilor, făcând ca particulele de azot din corp să părăsească sângele şi să pătrundă în organe, provocând bulele observate în cadrul necropsiilor.

Sursa: New York Times

Optimiştii sunt programaţi genetic să trăiască mai mult

Persoanele extravertite, care gândesc pozitiv şi care au un simţ al umorului bine dezvoltat, au şanse să trăiască mai mult, susţine un nou studiu.

Cercetorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din Statele Unite susţin că unii oameni sunt născuţi pentru a fi fericiţi şi a trăi mai mult. Studii anterioare au indicat că la baza personalităţii stau mecanisme genetice care pot afecta în mod direct sănătatea individului. Cu toate acestea, specialiştii nu au reuşit să afle cum anume este influenţată longevitatea de personalitate. Mulţi cercetători au explicat longevitatea centenarilor prin existenţa unor variaţii genetice "norocoase", precum cele legate de colesterolul bun.

Noul studiu vine să demonstreze că indivizii cărora le place să râdă şi să se implice în mai multe activităţi ar putea avea "gene ale personalităţii" implicate în acele mecanisme ce asigură longevitatea.

Pentru a detecta caracteristicile genetice care determină personalitatea, oamenii de ştiinţă au realizat un studiu bazat pe 243 de persoane a căror medie de vârstă era de 97,6 ani. În cercetare a fost utilizată metoda Personality Outlook Profile Scale, bazată pe un studiu anterior mai larg, care a inclus atât 500 de evrei aşkenazi (din estul şi centrul Europei) cu vârste peste 97 de ani, cât şi 700 de urmaşi ai acestora. Evreii aşkenazi constituie un grup omogen din punct de vedere genetic, motiv pentru care s-au putut observa mai uşor diferenţele genetice.

Rezultatele studiului cercetătorilor de la Colegiul de Medicină Albert Einstein au arătat că participanţii au multe calităţi care indică o atitudine pozitivă în privinţa vieţii, mulţi dintre cerntenari fiind extravertiţi, optimişti şi veseli. De asemenea, studiul a scos în evidenţă că centenarii nu au fost persoane nevrotice ci, mai degrabă, oameni conştiincioşi.

Cu toate acestea, există unele dovezi care atestă faptul că personalitatea omului se modifică între 70 şi 100 de ani, motiv pentru care oamenii de ştiinţă nu pot fi siguri că indivizii implicaţi în studiu au avut o atitudine pozitivă pe tot parcursul vieţii.

Sursa: Daily Mail

Ce fel de femei preferă bărbaţii?

Când vine vorba de găsirea unor partenere, bărbaţii nu apreciază neapărat farmecul sau inteligenţa femeilor, ci mai curând naivitatea, starea de beţie ori alte indicii ale vulnerabilităţii care le-ar determina pe femei să accepte aventurile de o noapte, indică un studiu american.

Cari Goetz de la Universitatea din Texas a realizat un studiu în care a explorat aşa-numita ipoteză a exploatabilităţii sexuale, ideea conform căreia bărbaţii sunt programaţi genetic să caute aventuri sexuale. Studiul, realizat pe un eşantion de 76 de bărbaţi, a scos în evidenţă faptul că, în cazul unor asemenea legături, bărbaţii cataloghează femeile ce par vulnerabile drept mai atrăgătoare decât celelalte.

Participanţii au fost rugaţi se evalueze fotografii în care mai multe femei afişau diferite indicii ale exploatabilităţii, părând adormite, stupide sau inerte, stări pe care bărbaţii le consideră atrăgătoare.

"Am identificat 22 de indicii a exploatabilităţii sexuale. Nouăsprezece dintre acestea au fost corelate în mod semnificativ cu atractivitatea sexuală ", au afirmat cercetatorii.

De asemenea, specialiştii cred că bărbaţii sunt programaţi să nu îşi facă probleme în legătură cu consecinţele aventurilor, având în vedere că ei produc zilnic circa 85 de milioane de spermatozoizi în fiecare testicul. Spre deosebire de bărbaţi, Goetz spune că, totuşi, creierul femeilor (chiar al femeilor moderne) este încă sensibil la grijile privind consecinţele legate de o eventuală sarcină, care ar apărea în urma relaţiilor sexuale întâmplătoare. Acest aspect le face pe femei să fie, în general, mai reticente faţă de ideea de a avea o aventură.

În acest context, scopul studiului a fost de a testa ipoteza conform căreia femeile care par stupide sau inerte sunt văzute de bărbaţi drept atrăgătoare.

În sensul psihologiei evoluţioniste, cuvântul "exploatabil" indică faptul că femeia este dispusă sau poate fi convinsă uşor să facă sex.

Studiul a început prin a-i ruga pe bărbaţi să numească anumite acţiuni specifice precum atitudinile şi trăsăturile de personalitate, care ar putea semnala vulnerabilitatea la femei - de pildă starea de epuizare, de ebrietate sau inteligenţa scăzută.

La sfârşit, participanţii au elaborat o listă de 88 de aspecte (gesturi, atitudini, detalii legate de aspectul fizic ori de ţinuta vestimentară şi altele) care, cred ei, semnalează că femeile sunt mai vulnerabile şi, prin urmare, mai receptive la avansurile bărbaţilor. Printre femeile pe care bărbaţii le văd ca fiind cele mai exploatabile s-au numărat: cele care îşi muşcă sau îşi ling buzele, care aruncă priviri peste umăr, somnoroasele, cele cu îmbrăcăminte mulată, cele supraponderale, cele scunde, prostuţe, cele care caută atenţie ori cele care adoptă cultura punk.

Ulterior, Goetz şi colegii săi au căutat pe internet imagini cu femei care să cărespundă celor 88 de semnale. Aceste imagini au fost arătate unui alt grup de bărbaţi care au confirmat că fotografiile etalează indicii ce trădează vulnerabilitatea.

Într-o altă etapă, bărbaţii dintr-un nou grup de participanţi au fost rugaţi să urmărească imaginile şi să spună ce cred despre fiecare femeie, cât de atrăgătoare este, cât de uşor ar fi de convins să întreţină relaţii intime şi dacă este potrivită pentru a fi o parteneră pe termen scurt sau lung.

Studiul a evidenţiat faptul că imaginile cu femeile supraponderale sau scunde nu au avut niciun efect asupra bărbaţilor, aceştia necatalogându-le nici drept uşuratice şi nici drept bune partenere.

Dar, în urma descifrării indiciilor psihologice şi contextuale, s-a constat că bărbaţii au catalogat drept uşuratice o serie de femei care aveau o înfăşişare copilărească sau care păreau somnoroase sau sub influenţa alcoolului. Mai mult, femeile care păreau stupide sau inerte au fost considerate mai atrăgătoare decât cele care păreau lucide sau inteligente, dar numai atunci când bărbaţii căutau relaţii de scurtă durată. Atunci când participanţii au fost rugaţi să şi le imagineze pe femeile prostuţe sau ameţite drept partenere pe termen lung, aceştia şi-au pierdut imediat interesul faţă de ele.

Un studiu separat, condus de David Lewis, a implicat 72 de bărbaţi cărora li s-a cerut să evalueze aceleaşi fotografii, dar cărora le-au fost măsurate şi anumite trăsături ale personalităţii. A rezultat că bărbaţii care erau cel mai puţin capabili de empatie şi afecţiune erau cei mai sensibili la indiciile explotabilităţii femeilor, ceea ce pare să arate că nu toţi bărbaţii sunt la fel de uşuratici când urmăresc o legătură de natură sexuală.

Sursa: Daily Mail

Cel mai riscant salt din elicopter: fără paraşută, de la peste 700 de metri (VIDEO)

Să plănuieşti o săritură de la 730 de metri, în urma căreia să aterizezi în siguranţă, fără a folosi o paraşută, pare nebunesc chiar şi pentru cascadori.

Cu toate acestea, Gary Connery, un bărbat în vârstă de 42 de ani, tatăl a doi copii, a reuşit să ducă la bun sfârşit un astfel de plan. Connery este un maestru cascador, echipat cu un costum special dotat cu aripi, o invenţie utilizată de skydiveri. Pentru a demonstra că nu este nebun, personajul - cunoscut pentru cascadoriile sale din Batman Begins, Die Another Day, Johnny English şi Harry Potter - a avut cu el şi o paraşută pe care avea de gând să o folosească în cazul în care planul nu ar fi mers aşa cum se aştepta.

Pentru a supravieţui cascadoriei, Connery a trebuit să îşi deschidă aripile costumului cu 60 de metri deasupra ţintei, pentru a-şi ajusta viteza de alunecare la 80 km/h şi cea verticală la 25 km/h. Chiar şi aşa aterizarea nu a părut foarte confortabilă.
Sursa: The Atlantic Wire

Bărbaţii infideli sunt mai predispuşi la atac de cord

Bărbaţii care îşi înşeală soţiile au un risc de apariţia a atacului de inimă mult mai crescut decât cei care rămân fideli, susţine un nou studiu.

Un studiu a demonstrat că moartea subită în cursul unui act sexual apare mai frecvent atunci când bărbaţii sunt în compania amantelor, decât atunci când aceştia se află cu soţiile lor. Motivele care stau la baza acestor decese nu sunt foarte clare, dar specialiştii iau în considerare conştiinţa încărcată, stresul provocat de păstrarea secretului şi chiar încercarea de a face faţă cerinţelor unei femei mai tinere.

Corelaţia dintre infidelitate şi evenimentele cardiovasculare majore a fost evidenţiată de cercetătorii italieni de la Universitatea din Florenţa, care au studiat efectele infidelităţii asupra sănătăţii, utilizând date din literatura de specialitate. Folosind termeni cheie, cum ar fi "infidelitate" şi "relaţii extraconjugale", specialiştii au analizat frecvenţa şi contextul în care apar atacurile de cord la bărbaţi. Astfel, ei au descoperit că atât atacurile de cord fatale, cât şi cele non-fatale apar relativ rar atunci când bărbaţii se angajează în raporturi intime cu soţiile lor, dar mai des atunci când sunt cu amantele.

Studiul realizat de oamenii de ştiinţă sugerează că apariţia infarctului este cauzată, în mare parte, de conştiinţa încărcată. Alte explicaţii ar putea fi legate de stres sau de alimentaţia mai extravagantă ori consumul de alcool la care bărbaţii se dedau în cazul întâlnirilor cu femei mai tinere.

"Mai mulţi factori interpersonali, sexuali şi biologici sunt asociaţi cu relaţiile extraconjugale. Aşa se face că infidelitatea, la bărbaţi, este asociată cu un risc mai mare de apariţie a evenimentelor cardiovasculare majore. Sexul extraconjugal poate fi periculos şi stresant pentru că, de cele mai multe ori, iubita este mai tânără. De asemenea, în astfel de situaţii apare des consumul excesiv de alcool şi/ sau mâncare. O întâlnire secretă într-un mediu nefamiliar poate creşte în mod semnificativ tensiunea arterială şi ritmul cardiac, ceea ce duce la o mai mare nevoie de oxigen", a explicat dr. Alessandra Fisher.

Sursa: The Telegraph

Pe insula Gough au apărut şoareci uriaşi ce ucid milioane de petreli

Pe o insulă din sudul Atlanticului, şoarecii de casă uriaşi au devenit adevăraţi ucigaşi, consumând milioane de pui de păsări din specii pe cale de dispariţie, demonstrează un studiu.

"Masacrul" are loc pe insula Gough, un teritoriu britanic aflat între America de Sud şi Africa de Sud. Singurii oameni care locuiesc acolo sunt membrii unei echipe de cercetare de la o staţie meteo. De mult timp, insula este recunoscută drept refugiul unei colonii de păsări marine, ea găzduind 10 milioane de păsări din peste 20 de specii. De asemenea, insula este considerată singurul loc de reproducere a petrelilor din Atlantic , unde 2 milioane de perechi de păsări aduc pe lume 1,6 milioane de pui pe an.

Cu toate acestea, noul studiu arată că puii de petrel sunt expuşi unor mari pericole, deoarece şoarecii de pe insulă, care au ajuns aici în urmă cu 150 de ani, au ajuns la proporţii surprinzătoare. În trecut a mai existat un loc de reproducere a petrelilor, în insula Tristan da Cunha, dar oamenii de ştiinţă spun că acolo păsările au dispărut de curând, ca urmare a măcelului produs de şobolanii negri.

Problema cu şoarecii de casă din insula Gough este că nu au niciun prădător, iar pe timpul verii numărul lor ajunge la 300 de indivizi pe hectar. Asta înseamnă că pe întreaga insulă, care are 65 de kilometri pătraţi, există 1,9 milioane de şoareci. În plus, şoarecii de aici ajung la dimensiuni mult mai mari decât şoarecii de casă din alte părţi ale lumii, putând să depăşească 27 de centimetri lungime. Pentru că alte surse de hrană dispar pe timpul iernii, şoareci se hrănesc cu puii de petreli.

Încercând să observe ce efect are prezenţa şoarecilor asupra populaţiei de petreli, oamenii de ştiinţă au monitorizat 178 de cuiburi de petreli, care sunt, de obicei, situate subteran. În cercetarea lor, specialiştii au folosit camere cu infraroşu şi au inspectat cuiburile o dată pe săptămână.

Pe baza cercetării, oamenii de ştiinţă au putut concluziona că din 1,6 milioane de pui, câţi se nasc anual, 1,25 milioane sunt mâncaţi de şoareci.

"Dacă fenomenul durează de 150 de ani, ceea ce este posibil, atunci trebuie să fi fost în jur de 300 de milioane de perechi de petreli de Atlantic, înainte de venirea şoarecilor", a declarat Ross Wanless, coautor al studiului.

Vestea bună este că specialiştii cred că şoarecii ar putea fi eliminaţi prin utilizarea momelelor otrăvite. Dacă va fi aplicată la timpul potrivit, atunci când şoarecii sunt înfometaţi, metoda va da roade şi va salva ecosistemul insulei.

Sursa: National Geographic

Începe coşmarul: topirea gheţurilor arctice eliberează cantităţi uriaşe de metan

Temuta şi des pomenita Apocalipsă pare a se concretiza într-un scenariu nebănuit de marea masă a oamenilor. Cercetătorii americani au descoperit mii de locuri în Arctica unde calota glaciară s-a topit în urma accelerării încălzirii globale, iar cantităţile imense de metan depozitate acolo timp de milenii au început să fie eliberate în atmosferă.

În ceea ce priveşte cantităţile emise, metanul este al doilea gaz ca importanţă în provocarea efectului de seră, după dioxidul de carbon, iar nivelul său a început brusc să crească după câţiva ani de stabilitate.

Există multe surse de gaze cu efect de seră pe Terra, unele naturale, altele legate de activităţile umane, precum gropile de gunoi şi fermele de animale, iar identificarea exactă a celor care emit metan nu este o operaţiune uşoară.

Însă cercetătorii din cadrul unui nou proiect care vizează Arctica, conduşi de Katey Walter Anthony din cadrul Universităţii Alaska din Fairbanks, au reuşit să identifice depozitele naturale de metan pe baza proporţiei diferiţilor izotopi de carbon din moleculele de metan. Ei au identificat, în Alaska şi Groenlanda, peste 150.000 de puncte în care există emisii naturale de metan, în lacuri situate la marginea calotelor glaciare.

Mostrele recoltate au arătat că unele dintre acestea rezultă din emisiile metanului străvechi, posibil din depozitele de gaze naturale şi cărbuni situate sub lacuri, pe când alte mostre conţin gaze mult mai recente, formate în urma proceselor de descompunere a materialului vegetal din lacuri.

"Am observat că majoritatea mostrelor provin din lacurile situate în imediata apropierea a zonelor de permafrost, precum şi din morenele şi fiordurile gheţarilor montani care se micşorează de la an la an. Dacă fenomenul de eliberare a metanului provocat de încălzirea globală se va confirma şi în nord-vestul Siberiei, regiune unde stratul de permafrost se topeşte într-un ritm îngrijorător, care va atinge punctul maxim în jurul anului 2100, cantităţile uriaşe de metan eliberate în atmosferă vor duce la schimbări climatice cu efecte incalculabile pentru viaţa pe Terra", susţin cercetătorii americani.

Regiunea arctică deţine mari depozite naturale de metan, situate sub stratul de permafrost sau sub planşeul submarin al Oceanului Arctic.

"Arctica este regiunea cu cel mai rapid ritm de încălzire de pe întreaga planetă şi deţine numeroase rezerve de metan care, odată eliberate, vor accelera fără precedent fenomenul de încălzire globală", avertizează şi profesorul Euan Nisbet din cadrul Royal Holloway - Universitatea Londra, un cercetător împlicat în studiile care vizează metanul din Arctica.

Unii cercetători susţin că impactul total va putea fi observat abia peste multe zeci de ani, în timp ce alţii cred că o eliberare rapidă a metanului va accelera puternic efectele încălzirii globale care se resimt deja de la an la an.

Sursa: BBC News

Organismele terestre pot supravieţui cel puţin 34 de zile pe Marte

Cercetătorii de la Centrul Aerospaţial German au demonstrat că organismele terestre pot supravieţui pe Marte pentru cel puţin 34 de zile.

Specialiştii din cadrul DLR (Deutsches Zentrum für Luft- und Raumfahrt) au simulat condiţiile existente pe Planeta Roşie pentru 34 de zile, expunând diferite microorganisme la acest mediu simulat. „De-a lungul acestei perioade, lichenii şi bacteriile au continuat să fie active, desfăşurând în continuare procesul de fotosinteză”, a declarat Jean-Pierre de Vera, cercetător în cadrul Institutului pentru Cercetări Planetare din Berlin.

Microorganismele s-au adaptat la mediul simulat, mai ales în nişele din roci şi în fisurile din solul marţian simulat. Acest rezultat sugerează că aceste strategii de adaptare la mediu ar putea face viaţa pe Marte posibilă în anumite nişe şi chiar pe solul marţian.

În cadrul experimentului au fost folosiţi licheni din Antarctica şi din Elveţia, care trăiesc la o altitudine de până la 3.500 de metri deasupra nivelului mării, cât şi cianobacterii din Antarctica. Cercetătorii au recreat suprafaţa de pe Marte folosind diferite elemente minerale, folosind datele obţinute de rovereleOpportunity şi Spirit, ce au fost trimise de NASA pe Planeta Roşie. De asemenea, oamenii de ştiinţă au recreat şi atmosfera de pe Marte, care constă în 95% dioxid de carbon, 4% azot şi în rest urme de gaze precum argon sau oxigen. Specialiştii au simulat şi presiunea atmosferică, radiaţiile care „lovesc” suprafaţa planetei Marte şi variaţiile de temperatură (de la -50 grade Celsius la +23 grade Celsius).

„Microorganismele terestre au reuşit să efectueze procesul de fotosinteză chiar şi în aceste condiţii dificile”, a explicat Jean-Pierre de Vera. Lichenii au demonstrat că sunt supravieţuitori creativi, adaptându-se la mediul marţian şi desfăşurând aceeaşi activitate ca în mediul lor natural. „Dacă viaţa a apărut pe Marte acum 4 miliarde de ani, ar fi putut rămâne până astăzi prezentă în nişe”, a adăugat de Vera.

Tilman Spohn, directorul Institutului DLR pentru Cercetări Planetare, a declarat că „acest studiu reprezintă un mare pas înainte, arătând că prezenţa vieţii pe Marte este mai plauzibilă decât se credea până acum”. Acesta a adăugat: „oamenii şi fauna constituie o mică parte din totalitatea biomasei de pe Terra; microorganismele, în schimb, reprezintă mai mult de 80%”.

Rezultatele obţinute de echipa lui Jean-Pierre de Vera reprezintă totodată un avertisment pentru viitoarele călătorii spre Marte. „Trebuie să fim extrem de grijulii pentru a nu transporta forme de viaţă terestre pe Marte, altfel am putea contamina planeta”, a explicat cercetătorul.

Sursa: DLR