Paminntul si proprietatile sale

Galerie foto (11) Ne nastem pe Pamant, il luam in mostenire si nu intelegem mare lucru despre planeta noastra, daca nu o studiem aprofundat. Fara a avea acces la informatiile culese de predecesorii nostri, poate, privind orizontul, ne-am da seama ca traim pe un corp ceresc sferic sau, urmarind ciclicitatea noapte-zi, am intui miscarea de rotatie in jurul axei. Insa, o multime de fenomene care ne influenteaza substantial planeta, precum si o seama de procese indelungate care nu ne afecteaza pe noi in mod direct, dar, in timp, slefuiesc legile dupa care este ghidata evolutia planetara ar ramane enigme de nedescifrat. Mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a afla secretele Terrei, iar aceasta misiune este departe de a se fi incheiat.

10. Gravitatia nu este uniforma pe toata suprafata Pamantului Se pare ca in anumite locuri de pe Pamant, ne putem simti mai grei decat in altele. Acest fenomen este explicat prin faptul ca, in unele regiuni de pe planeta, atractia gravitationala actioneaza cu o forta mai mare decat in majoritatea zonelor. Un punct in care gravitatia se manifesta cu intensitate scazuta se afla in vecinatatea coastelor indiene, in timp ce, fenomenul atractiei actioneaza mai pronuntat in Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularitati este momentan necunoscuta, de vreme ce nu aspectul suprafetelor pare sa influenteze aceste reactii. Ca atare, satelitii gemeni GRACE ai NASA, lansati in martie 2002, fac masuratori detaliate ale campului gravitational al Pamantului, care vor duce, spera cercetatorii, la descoperiri importante referitoare la gravitatie si la sistemele naturale ale Terrei.

9. Atmosfera evadeaza Datorita energiei termale, unele dintre moleculele aflate la granita superioara a atmosferei Pamantului isi maresc viteza de miscare pana la punctul in care pot evada din sfera de influenta a gravitatiei terestre . Acest lucru duce la o scurgere lenta dar constanta a atmosferei in spatiu. Deoarece hidrogenul nefixat are o greutate moleculara scazuta, el poate deprinde viteza necesara unei evadari mai rapide si se poate scurge in spatiul cosmic la o rata superioara. Din acest motiv, atmosfera actuala a Pamantului se oxideaza mai degraba decat se reduce, consecintele acestui fapt tinand de nivelul naturii chimice a vietii care s-a dezvoltat pe planeta. Atmosfera bogata in oxigen retine o mare parte din hidrogenul care supravietuieste, blocandu-l in molecule de apa.

8. Viteza de rotatie a Pamantul variaza Ca rezultat al variatiei fortelor gravitationale sub influenta Lunii, a Soarelui si a celorlalte planete din sistemul solar, precum si al altor mecanisme cosmice, viteza de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe ajunge sa varieze in timp. Recent, zilele au devenit mai scurte cu sutimi de secunda, ceea ce sugereaza ca viteza unghiulara de rotatie a Pamantului in jurul axei sale a crescut. Factorii care induc aceasta sporire de viteza nu au fost inca determinati cu exactitate. De asemenea, datele inregistrate referitoare la rotirea Terrei prezinta oscilatii in functie de anumite perioade din an. Astfel, cea mai pronuntata incetinire a rotatiei planetei are loc iarna, in lunile ianuarie si februarie, cand Pamantul isi atinge viteza minima dintr-un an.

7. Centura de radiatie Van Allen Centura de radiatie Van Allen este un camp plasmatic aflat in jurul Pamantului, alcatuit din particule incarcate electric, tinute laolalta de campul magnetic al planetei. In timpul misiunilor Apollo, echipajele umane de la bordul aeronavelor au fost partial expuse radiatiei Van Allen, astronautilor crescandu-le sansa de a dezvolta forme de cancer de 5 ori mai mult decat persoanelor obisnuite. Totusi, NASA sustine ca a calculat in mod deliberat lansarile si traiectoriile navelor Apollo si a folosit orbitele de transfer spre Luna care doar au atins tangential marginea centurii deasupra ecuatorului pentru a minimaliza iradierea echipajelor. De asemenea, unele teste nucleare efectuate in spatiu au provocat centuri artificiale de radiatie. Starfish Prime, un test nuclear care a avut loc la mare altitudine, a creat o centura artificiala de radiatii care a avariat sau a distrus o treime dintre satelitii aflati pe orbita joasa a Pamantului in acea perioada (1962). Aceeasi ar fi probabil soarta tuturor satelitilor de pe orbita Pamantului, daca s-ar afla sub incidenta centurii de radiatie Van Allen.

6. Luna se indeparteaza de Pamant Dupa 25 de ani de masuratori si inregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de stiinta ca orbita Lunii isi mareste incet volumul, iar satelitul natural al Pamantului se indeparteaza constant de planeta noastra. In cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se indeparteaza de noi cu o rata de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare ca aceasta tendinta va persista pana atunci cand Soarele va deveni o giganta rosie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei faze solare, atat Pamantul cat si Luna vor fi afectate de atmosfera aflata in expansiune a stelei si se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant pana la limita inferioara a distantei posibile dintre cele doua corpuri, ajungand la o departare de 18.470 kilometri, asa-numita “limita Roche”. Rezultatul final va fi insa distrugerea Lunii in fragmente foarte mici care ar urma sa alcatuiasca, in jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemanator inelelor saturniene.

5. Luna are un efect de maree asupra atmosferei Luna are un efect de maree asupra atmosferei terestre, asa cum are si asupra oceanelor. Conform teoriei, in zonele tropicale, presiunea lunara ar trebui sa exercite oscilatii mai puternice ale atmosferei, dar amplitudinea lor depaseste rareori, in realitate, cu 100 microbari presiunea atmosferica fireasca de la suprafata (adica 0.01% din aceasta). Detectarea unui semnal atat de redus mascat de variatii de presiune mult mai mari, asociate cu fenomene climatice, a presupus dezvoltarea unor tehnici speciale de statistica si acumularea unei lungi serii de observatii regulare. Este ceva comun pentru valurile atmosferice sa creasca in amplitudine odata cu inaltimea, pe masura de aerul se subtiaza. Curentul lunar, totusi, ramane slab in comparatie cu cel solar din atmosfera mai inalta.

4. Licarirea “Lumanarului” “Licarirea Lumanarului” reprezinta o mica variatie a axei de rotatie a Pamantului, descoperita de astronomul american Seth Carol Chandler (Lumanar) in anul 1891. Axa de rotatie a Terrei manifesta o modificare de 0.7 arc secunde ( 0.7 * 1/3600 grade) la o perioada de 433 de zile. Altfel spus, polii Pamantului se deplaseaza intr-o miscare circulara neregulata cu un diametru de trei pana la 15 metri intr-o oscilatie. Cauza acestui fenomen este necunoscuta. Pe 18 iunie 2000, Laboratorul Jet Propulsion a anuntat ca “principala cauza a licaririi Lumanarului este presiunea fluctuanta de pe fundul oceanului, cauzata de schimbarile de temperatura si salinitate precum si de schimbari provocate de curenti in circularea oceanelor”. Totusi, in perioada ianuarie-februarie 2006, oamenii de stiinta au observat ca licarirea Lumanarului s-a oprit si a existat o perioada de aproximativ sase saptamani in care o pauza semnificativa a persistat. Aceasta anomalie a reprezentat un mare factor de interes in obtinerea unei mai bune intelegeri a fenomenului, dar nu se stie inca daca acest lucru a provocat sau va provoca schimbari catastrofale in axa de rotatie generala a planetei noastre.

3. Incarcatura electrica a Pamantului Din 1917, cercetatorii stiu ca suprafata Pamantului este incarcata cu electricitate negativa, dar nimeni nu cunoaste cu exactitate ce anume intretine aceasta incarcatura. Nu este vorba despre un curent foarte puternic, ci de aproximativ 1.500 amperi, nu cu mult mai mult decat curentul care circula prin cateva linii de inalta tensiune. Desi se consuma, aceasta electricitate este constanta, deci ea se restabileste cumva, altfel s-ar epuiza in scurt timp. Oamenii de stiinta se intreaba cum este posibil acest lucru. O teorie evidenta este aceea ca fulgerele refac cumva energia pierduta, dar nimeni nu a reusit sa o dovedeasca incontestabil. Cu trei ani in urma a inceput masurarea activitatii electrice din aerul linistit de deasupra norilor formatori de fulgere. Destul de precis, instrumentele intrebuintate au indicat atunci unele valori si miscari ale curentului care i-au determinat pe oamenii de stiinta sa presupuna ca toate furtunile cu fulgere genereaza un curent net de aproximativ 1.500 de amperi, suficient pentru a contrabalansa consumul si a pastra constanta incarcatura electrica a Pamantului.

2. Tone de materie interplanetara aterizeaza pe Pamant anual Potrivit paginii de Internet space.com, aproximativ 30.000 de tone de praf interplanetar ating suprafata Pamantului in fiecare an. Cei mai multi asteroizi se deplaseaza in jurul Soarelui intr-o centura aflata intre Marte si Jupiter. Fragmentele rezultate in urma coliziunilor dintre ei pot fi atrase spre interiorul sistemului solar si uneori se pot apropia chiar de Terra. Rocile si praful care se misca rapid in raport cu planeta noastra intra frecvent in atmosfera si iau foc, devenind “stele cazatoare”. Cu toate acestea, obiectele care se misca mai incet, raportat la viteza de rotatie a Pamantului, pot fi capturate de gravitatia planetei si supravietuiesc patrunderii in atmosfera, ajungand pe sol.

1. Schimbarea polilor magnetici ai Pamantului In timpul unei inversiuni a polaritatii Pamantului, polul nord magnetic al planetei devine polul sud si invers. Pe durata ultimilor 160 de milioane de ani au avut loc sute de asemenea inversari, ultima acum 780.000 de ani. O inversare completa dureaza cateva mii de ani si are consecinte ingrijoratoare care includ punerea in dificultate a pasarilor migratoare sau a altor animale (precum rechinii) si posibila expunere a Pamantului la razele cosmice. Razele cosmice sunt in mod normal respinse de campul magnetic al Pamantului, insa in timpul inversarii, la un moment dat, campul magnetic devine zero. Oamenii de stiinta inteleg foarte putin in ce consta efectiv mecanismul cauzal din spatele acestor inversari si pana de curand ideea cea mai raspandita era ca acest fenomen are loc in mod aleatoriu. Cu toate acestea, recent s-a descoperit ca secventa de inversari ale polaritatii nu este descrisa de o distributie de probabilitate, specifica proceselor aleatoare, ci de o distributie ce caracterizeaza prezenta unor efecte de "memorie". Cu alte cuvinte, inversarile de polaritate nu sunt independente unele de celelalte, ci sunt corelate. Desi de cele mai multe ori, o inversare de polaritate este un procest lent si constant, uneori fenomenul se manifesta in rapid si in salturi.

Free Chat + un chat pentru cei care sunt logati pe Facebook

      

PLANETELE JUPITER SI SATURN S-AU FORMAT IN DOAR CATEVA SUTE DE ANI

Planetele gazoase gigantice ca Jupiter si Saturn s-au format, probabil, in cateva sute si nu in cateva milioane de ani, asa cum se credea pana in prezent, arata un studiu publicat joi in Statele Unite. Ipoteza general recunoscuta in astrofizica este ca pentru formarea planetelor gazoase de
dimensiunea lui Jupiter sau Saturn este nevoie de peste un milion de ani. Ipoteza este pusa sub semnul intrebarii de articolele publicate in revista Science. Potrivit acestui studiu, planetele aflate in formare sunt supuse efectului stelelor din jur, de genul Soarelui din sistemul nostru, care emit o cantitate foarte mare de caldura si disperseaza gazele care se acumuleaza in jurul acestora. Daca procesul este indelungat, gazele sunt imprastiate de radiatiile stelelor, subliniaza astrofizicianul Thomas Quinn, de la Universitatea Washington. "Daca o planeta gazoasa nu se poate forma rapid, probabil ca nu se va mai forma deloc", a estimat profesorul Quinn. Noua teorie, rezultat al unui model matematic, postuleaza ca discul de materie (numit disc protoplanetar) incepe sa se fragmenteze imediat ce si-a inceput rotatia in jurul unei stele tinere. Pe masura ce discul se fragmenteaza, se formeaza rapid gramezi de materie care atrag gazele, acestea formand un invelis in jurul stelei. Acest model permite explicarea faptului ca alte doua planete gigantice din sistemul nostru solar, Uranus si Neptun, nu au invelisuri gazoase ca Jupiter si Saturn, arata autorul. Potrivit teoriei sale, la epoca la care s-au format Uranus si Neptun, acestea erau foarte apropiate de o stea care apoi s-a indepartat de sistemul nostru solar. Teoria nu se refera la planete telurice ca Pamantul sau Marte, situate mai aproape de Soare. Autorul studiului presupune ca aceste planete, mai mici, s-au format in cursul unui proces mai lung care corespunde mai degraba modelului clasic de nastere a planetelor .

O dovada importanta a stat cîtiva ani intr-un sertar

O DOVADA IMPORTANTA A STAT CATIVA ANI INTR-UN SERTAR

O bucata de roca care a fost lasata de cativa ani intr-un sertar la Universitatea Aberdeen s-a dovedit ca a apartinut unui asteroid ce a lovit Terra in urma cu 140 de milioane de ani.

Ramasita stravechiului corp ceresc a fost descoperit de Dr. Gordon Walkden in Bristol in urma cu cativa ani, dar a pus-o asa, fara sa o examineze, intr-un sertar al biroului sau. 

Se spune ca este prima dovada a existentei unui asteroid cu un diametru de peste trei kilometri, relateaza "Daily Record". 

Corpul ceresc a intrat in atmosfera terestra in urma cu 140 de milioane de ani, iar in urma impactului s-a produs o explozie de 40 de milioane de ori mai puternica decat cea nucleara de la Hiroshima. 

Se crede ca bucati din asteroid s-au imprastiat pe o distanta de mii de kilometri. Dr. Walkden si-a dat seama ca piatra lui este foarte importanta imediat dupa ce s-au descoperit dovezi clare ale distrugerii dinozaurilor in impactul unui asteroid cu planeta albastra. 

El a spus: "Am colectat o bucata dintr-o roca ciudata, cu mici si stralucitoare sfere verzi. Nimeni nu a stiut ce este, asa ca am asezat-o intr-un sertar si am uitat-o acolo pana acum". 

"Apoi, dupa ce au fost emise detaliile impactului asteroidului in Golful Mexic, cel care a ucis dinozaurii, mi-am dat seama ca sferele verzi sunt identice - ceea ce am detinut eu a fost, de fapt, dovada unui impact major al unui asteorid", a continuat omul catedrei. 

Este vechi de 140 de milioane de ani, cand se stie ca a avut loc un impact in Canada. Esantioane din acea roca vor fi expuse la Natural History Museum din Edinburgh (Scotia) si la Universitatea Aberdeen.

Cercetatorii NASA, surprinsi de un puternic zgomot cosmic: „ceva nou si interesant ce se petrece in Univers”

Spatiul este vazut in mod traditional drept un loc foarte linistit. Astronomii NASA au descoperit un ciudat sunet cosmic care rasuna de sase ori mai puternic decat s-ar fi asteptat, scrie space.com. S-a demonstrat ca vuietul vine din zone indepartate ale cosmosului, dar sursa ramane deocamdata necunoscuta.

D

esigur, undele sonore nu pot strabate vidul (ceea ce spatiul este in cea mai mare parte), sau cel putin nu in mod eficient, au explicat specialistii NASA. Insa undele radio sunt capabile de o astfel de performanta, prin proprietatea lor de unde electromagnetice situate la capatul frecventei joase a spectrului luminii.

Numeroase elemente ale universului emit unde radio, inclusiv stelele sau quasarii. Calea Lactee emite un “suier” static, detectat prima data de fizicianul Karl Jansky in 1931. Si alte galaxii transmit in spatiu un astfel de “suier”.

Totusi, ultimele sunete detectate sunt cu mult mai puternice decat se asteptau astronomii. In cadrul celei de a 213 reuniuni a Societatii Americane de Astronomie, fenomenul a fost prezentat drept “ceva nou si interesant ce se petrece in Univers” de catre dr. Alan Kogut, specialist NASA si conducator al echipei de cercetare. Semnalul a fost detectat cu ajutorul unui balon-sonda denumit “ARCADE – Absolute Radiometer for Cosmology, Astrophysics, and Diffuse Emission”, lansat in 2006 din Texas.

Misiunea ARCADE a constat in cautarea de semne slabe de caldura din prima generatie de stele; a fost descoperit in schimb acest vuiet din indepartate zone ale Universului. Analizele detaliate efectuate au scos din discutie stelele primordiale sau alte surse radio, inclusiv gazele din haloul ce inconjoara galaxia noastra.

Alte galaxii ce emit unde radio nu ar fi capabile sa emita astfel de sunete – sunt prea putine, precizeaza astronomii: “Galaxiile s-ar inghesui in Univers precum sardinele ca sa emita asa ceva”, spune Dale Fixsen, membru al echipei de cercetare. Semnalul este de sase ori mai puternic decat emisiile tuturor surselor radio din Univers.

Zece lucruri pe care nu le știai despre Galaxia noastră

Zece lucruri pe care nu le știai despre Galaxia 
noastră

Galaxia noastra este un loc in Univers unde s-au format sute de miliarde de stele. Asta stiati. Dar restul?

1. Este o galaxie spirala barata

Se credea pana acum cativa ani ca traim intr-o galaxie spirala, in care bratele spirale se desfasoara direct din nucleu. La unele galaxii, bratele spirale se desfasurau dintr-o regiune alungita in care se intalneau stele galbene batrane, numita bara. Galaxia noastra este la fel. O galaxie spirala barata. Bara centrala este mare, avand 27.000 ani lumiuna lungime.

2. In centrul sau se afla o gaura neagra

Toate stelele din galaxie se rotesc in jurul nucleului acesteia. Acolo, ascunsa de norii de praf si gaz, se afla o gaura neagra, un obiect de 4 milioane de ori mai masiv decat Soarele si totusi mic cat distanta Soare-Mercur. Nici o raza de lumina nu este emisa de obiect, iar stelele cele mai apropiate se rotesc in jurul sau cu viteze de mii de km pe secunda.

3. Este canibal

Nu este cazul sa ne rusinam totusi. Toate galaxiile mari si-au mancat din „semeni”. Cel putin trei galaxii mai mici sunt consumate in prezent de a noastra. Acestea sunt distorsionate, deformate in adevarate „fluvii  stelare”.

4. Traieste intr-o zona linistita

Galaxia se afla in „Grupul Local”. Este cel mai masiv membru al unui grup care contine alte 40-50 de galaxii. Doar galaxia din Andromeda pare putin mai mare, restul fiind galaxii pitice, aglomerari de cateva milioane de stele.

5. Traieste in suburbie

Galaxiile se aduna in roiuri si super-roiuri. Roiul de galaxii din Virgo se afla la 60 milioane ani lumina departare si ne atrage gravitational. Daca acesta ar fi centrul unui oras mare, locul in care se afla Galaxia este un cartier marginas.

6. Vedem numai 0,000003% din ea

Cele 6000 de stele vizibile cu ochiul liber, imprastiate pe bolta cereasca, reprezinta doar o mica fractiune din cele 200 de miliarde aflate in galaxia noastra. Cele mai indepartate stele vizibile cu ochilul liber se afla la aproximativ 1000 de ani lumina de noi (cu mici exceptii). Restul nu se pot vedea fiind prea indepartate.

7. 90% din Galaxie este invizibila

Din miscarea stelelor in jurul nucleului galactic s-a observat ca forta de atractie a gaurii negre centrale nu atat de mare incat sa tina pe orbita cele mai indepartate stele. Tot in acest fel s-a calculat si masa Galaxiei. Problema apare cand se compara masa galaxiei cu cea a tuturor stelelor din ea. Rezultatul este urmatoru: stelele din galaxie constituie doar 10% din masa ei. Restul de 90% sunt invizibile. Astronomii numesc aceasta materie invizibila „materie intunecata”.

8. Bratele spirale sunt o iluzie optica

Bratele spirale sunt regiuni unde obiectele care se rotesc in jurul nucleului galactic sunt fortate sa incetineasca. Astfel se aduna mase de gaz care se ciocnesc si dau nastere stelelor. Vedem brate spirale pentru ca obiectele aflate acolo stralucesc mai puternic decat cele aflate in brate.

Bratele spirale sunt asemanatoare cu regiunea de pe autostrada unde se afla o masina care merge mai incet. Masinile care vin din urma incetinesc, depasesc si se duc mai departe. La fel si stelele din Galaxie. Ajung in bratul spiral, incetinesc, depasesc si pleaca mai departe.

9.  Este deformata

Gravitatia galaxiilor vecine au deformat-o pe a noastra. Majoritatea galaxiilor sunt asa. Nu este un disc perfect, o parte fiind indoita in sus, alta in jos.  Gravitatia satelitilor acitoneaza local iar acest lucru duce la indoirea Galaxiei.

10. Va mai exista doar 5 miliarde de ani

Toate stelele din galaxia din Andromeda se apropie de noi cu 200 de km in fiecare secunda. Peste numai 5 miliarde de ani cele doua galaxii se vor ciocni, formand o noua galaxie care va contine stelele amandurora. Viitorul Soarelui este incert. Poate fi azvarlit in spatiu, poate ramane in noua galaxie formate sau se poate ciocni cu o alta stea (varianta cea mai putin probabila).

Lucruri interesante despre Barbati si Femei

In cazul barbatilor posibilitatea sinuciderii este de trei ori mai mare decat in cazul femeilor. 
Calculatoarele barbatilor sunt cu 21% mai susceptibile contractarii unui virus decat calculatoarele femeilor. 
Spre deosebire de barbati, al caror organism este compus din 61% apa, femeile au mai putina apa in organism (aproximativ 52%). Prin urmare, organismul unui barbat va fluidiza alcoolul mai repede decat organismul femeii chiar daca cei doi consuma aceeasi cantitate de alcool. 
Femeile sunt mai predispuse orbirii decat barbatii cu 78%. 
Comparativ cu femeile, exista o posibilitate de 2,7 mai mare ca un barbat sa fie implicat intr-un accident rutier.
Greutatatea medie a unui barbat este de 78 kilograme, cu 13 kilograme mai mult decat greutatea medie a femeii. 
Barbatii sunt de patru ori mai predispusi decat femeile sa se imbolnaveasca din cauza fumatului. 
Femeile acuza de trei ori mai des decat barbatii migrene si dureri de cap.

In lume, numarul persoanelor analfabete este estimat la 781 milioane. Dintre acestea, 64% sunt persoane de sex feminin. 
In ciuda faptului ca 58% dintre persoanele care urmaresc stirile TV sunt femei, in doar 21% dintre cazuri subiectul stirilor este reprezentat de persoanele apartinand sexului frumos. 
Femeile pot vorbi o perioada de timp mai indelungata decat barbatii si cu toate acestea sa oboseasca mai putin. Motivul? Corzile vocale ale femeilor sunt mai scurte decat ale barbatilor si prin urmare elibereaza mai putin aer atunci cand scot sunetele. 
In ciuda a ceea ce se crede, barbatii se razgandesc de doua ori mai des decat femeile ( conform unui studiu condus de doctorul Karl F. Robinson de la Universitatea Northwester). 
Cand un barbat cumpara flori are tendinta de a le alege pe cele de culoare rosie. Pe de alta parte, femeia este inclinata sa aleaga flori de culoare roz, albastru  sau orice alta nuanta care se afla in campul sau vizual.
Mai multi barbati decat femei se imbolnavesc de cancer al creierului.
Numarul barbatilor suferind de diabet este mai mare decat al femeilor. Exista mai multe femei obeze decat barbati obezi. Barbatii consuma de 5 ori mai mult alcool sau substante nocive ce provoaca dependenta (droguri, etc) decat femeile. 
In spitalele de boli mintale se afla mai multi barbati decat femei. Cu toate acestea, femeile sunt cele care inregistreaza un grad mai avansat al bolii mintale.
Sunt mai mult barbati in inchisori decat femei.
In intreaga lume, exista mai multi femei decat barbati care nu sunt angajate si mai multe femei decat barbati care lucreaza part-time. Sunt mai multe femei decat barbati ce detin o diploma universitara sau urmeaza cursurile unui colegiu sau facultati. Cu toate acestea, cei mai multi manageri sunt de sex masculin. 91% din asistentii medicali sunt femei, 98% din personalul care se ocupa cu educarea copiilor din gradinite si din invatamantul prescolar (preelementary) sunt femei, 92% din inginerii electronisti sunt barbati si 98% din piloti si inginerii de zbor sunt barbati. 
Temperatura corpului masculin este mai ridicata decat a corpului feminin. Barbatii vad mai bine decat femeile si sunt mai capabili decat acestea sa distinga literele mici, insa femeile au un auz mai bun.
Femeile clipesc de doua ori mai des decat barbatii.

Pamint

Astronomii au creat cea mai detaliată hartă 3D a Universului

Harta 3D a Universului cuprinde peste 43.000 de galaxii aflate la o distanţă de 380 milioane de ani-lumină de Pământ

 Astronomii britanici au făcut publică cea mai detaliată hartă 3D a Universului. Harta 2MRS (2MASS Redshift Survey) cuprinde distanţe de până la 380 de milioane de ani lumină şi a fost realizată în zece ani.                                                                                                                                         De zece ani au avut nevoie astronomii de la Universitatea din Portsmouth pentru a finaliza cea mai detaliată hartă a Universului. Studiul a cartografiat în detaliu zonele ascunse în spatele Căii Lactee şi va ajuta la o mai bună înţelegere a impactului acestora asupra restului Universului.

Karen Masters de la Universitatea din Portsmouth a prezentat harta într-o conferinţă de presă în cadrul celei de-a 218-a reuniuni a  Societăţii Americane Astronomice organizate la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics (CfA) din Cambridge, Massachusetts.

Harta arată toate structurile vizibile de la aproximativ 380 milioane de ani-lumină, care includ mai mult de 43.000 de galaxii vecine.

"Cred că vorbeşte despre dorinţa noastră de a înţelege locul nostru în Univers", a declarat Karen Masters de la Universitatea din Portsmouth, în timpul conferinţei de presă.

"Nu aş fi fericită dacă nu am avea o hartă completă a Pământului", a adăugat cercetătorul britanic.

Întrucât Universul se extinde, măsurarea deplasării liniilor spectrului unui obiect şi, prin urmare, a vitezei sale, permite astronomilor să deducă distanţa sa, deoarece obiectele care sunt mai departe se mişcă mai repede, notează Fox News.

În plus, pentru a oferi o imagine mai completă a locului nostru în Univers, harta ar putea ajuta la rezolvarea misterului privind motivul pentru care Calea Lactee se mişcă aşa cum o face în relaţie cu restul Universului. Această mişcare - aproximativ 370 de mile pe secundă (600 km pe secundă) ar trebui să fie explicată prin intermediul atracţiei gravitaţionale a obiectelor cunoscute în apropierea galaxiei noastre.